REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



„Fraţii” – Regia


     La primul film al unui autor (în cazul de faţă sunt doi), critica are inima mai uşoară. Nimic nu este încă hotărâtor, fiecare observaţie critică, chiar de substanţă, poate fi infirmată mai apoi de un al doilea film, iar constatarea calităţilor evidente sau incipiente e prilej de deplină bucurie. Portretul regizoral se oferă cu tonalităţi distincte de alb şi negru, în care albul e totdeauna viitorul, iar negrul... invizibil. E firesc şi e bine aşa. Trebuie totdeauna să ai curaj ca să reîncepi, şi în cinematograf parcă mai mult ca oriunde.
     Tocmai curajul este ceea ce seduce la această opera prima. Şi nicidecum curajul inconştienţei, deoarece la asemenea temă şi scenariu cum are Fraţii, luciditatea e obligatorie. O miză incertă şi livrescă, o tratare fără tendinţă şi dramaturgie, o lume însă interesantă în sine, ca aspect tipologic, caracterologic, social. Acesta era pentru realizatorii noştri călcâiul lui Achile ce li se oferea, şi ei au ştiut să tragă profit din această, deşi parţială, generoasă ofertă.
     Entuziasmul începutului este mare, şi iată-i pe cei doi autori (Mircea Moldovan şi Gică Gheorghe) depistând cu o râvnă acerbă orice element favorabii întruchipării unei realităţi credibile, uneori seducătoare.
     În primul rând tipologia: o distribuţie aleasă cu un rar simţ al veridicului, o dirijare atentă către comportamente definitorii pentru o mentalitate şi un mediu, o ştiinţă o lucrului cu actorul în acel chip precis şi detaşat care e marca unei certe vocaţii. Apoi descripţia de ambianţă, — decor, costum — o mărturie a unui moment dintr-o evoluţie. Şi mai ales, acea ţesătură difuză de tendinţe, destine, idei, pasiuni — uneori cu contradicţii conştiente, alteori de limpezire lăuntrică, alteori de incertitudine, aşa cum uneori e însăşi viaţa...
     Chiar sfârşitul acestui film, care se voia atât de programatic, oferă senzaţia unei detaşări şi delicateţe a autorilor în raporturile cu oamenii, cu existenţa... Ceea ce, în fond, e chezăşia unui realism de calitate, a unui realism promiţător. 
(Cinema nr. 10, octombrie 1971)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: despre regia de film, fratii film, gica gheorghe, mircea moldovan, savel stiopul

Opinii: