Cele mai bune producții bulgărești din ultimii doi ani și câteva dintre titlurile de top ale cinematografiei sovietice vor fi proiectate în cadrul secțiunilor
Focus Bulgaria și
Amintiri din URSS (Back in the USSR) la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
Focus Bulgaria propune o selecție alcătuită din opt creații ale noii generații de cineaști bulgari, în frunte cu
Destinații (
Posoki, regia Stephan Komandarev), prezentat în 2017 la Cannes, în secțiunea
Un Certain Regard. Filmul ne oferă o perspectivă inedită, nu lipsită de umor sarcastic, asupra disfuncțiilor societății bulgărești contemporane, printr-o serie de curse nocturne ale taximetriștilor din Sofia. Secrete și detalii intime din viețile
oamenilor ies la iveală și în
Omniprezent (
Omnipresent, regia Ilian Djevelekov), povestea unui bărbat obsedat să-și spioneze familia, prietenii și angajații prin intermediul unor camere ascunse.
O asistentă vinde identitățile pacienților săi în vârstă pe piața neagră în
Fără Dumnezeu (
Bezbog). Debutul Ralitzei Petrova surprinde o ultimă fărâmă de umanitate într-un peisaj dezolant, corupt și lipsit de speranță și a fost premiat în 2016 cu Leopardul de Aur la Locarno. Distins, un an mai târziu, cu același premiu în cadrul secțiunii Cineasti del Presente,
3/4 este un studiu intim despre familie și imperfecțiunile vieții. Urmărind relația defectuoasă dintre un tată și cei doi copii ai săi, debutul în lungmetraj al regizorului Ilian Metev spune o poveste delicată despre o ultimă vară împreună.
Legătura dintre tată și fiu este surprinsă și în
Aparatul de radio (
Radiogram, regia Rouzie Hassanova), un film inspirat de amintirile de familie ale regizoarei, recompensat cu Premiul Publicului la Sofia, 2018. Plasată la începutul anilor ’70, pe când regimul comunist cataloga muzica occidentală drept o reală amenințare, povestea urmărește aventura unui părinte dornic să-i ofere din nou fiului său bucuria rock’n’roll-ului. Dragostea și eliberarea
prin artă este subiectul explorării din
Lumina de după (
Light Thereafter, regia Konstantin Bojanov), film premiat pentru Cea mai bună imagine la Golden Rose, în 2017. Călătoria inițiatică a unui tânăr neînțeles îndrăgostit de pictură în căutarea idolului său e redată în ordine invers cronologică și îl ajută într-un final să se autodescopere.
Două dintre cele mai bune documentare bulgărești produse în ultimii ani,
Poștașul cel bun (
Hyvä postimies, regia Tonislav Hristov) și
Sătenii (
Pusyinyaci, regia Tzvetan Dragnev), ilustrează realitățile cu care se confruntă comunitățile rurale în zilele noastre. Primul urmărește evoluția politică a unei localități de frontieră, în care poștașul satului decide să candideze pentru a rezolva problema imigranților, iar cel de-al doilea analizează cu tandrețe fricile, bucuriile, speranțele și obsesiile unor oameni aparent lipsiți de importanță.
Amintiri din URSS (Back in the USSR) este șansa publicului TIFF.17 de a (re)descoperi pe marele ecran, în copii noi restaurate digital, filme ce
umpleau sălile de cinema în anii ’80 nu doar în România, ci în toate țările din blocul socialist.
ASSA (1987), regizat de Serghei Solovev, este filmul-manifest al rock-ului rusesc care a făcut istorie, influențând generații întregi.
Drama de război
Du-te și vezi! (
Idi i smotri, regia Elem Klimov, 1985) este considerată una dintre cele mai devastatoare opere din istoria cinematografului. Opt ani a durat până ca regimul sovietic să aprobe intrarea în producție, chiar dacă tema principală e mișcarea de rezistență împotriva forțelor germane.
Un alt film-cult sovietic care s-a bucurat de aprecierea internațională și o uriașă popularitate în România comunistă,
Moscova nu crede în lacrimi (
Moskva slezam ne verit, regia Vladimir Menșov, 1980) a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 1981 și urmărește visurile, dorințele, iubirile și deziluziile a trei tinere muncitoare.
Un film de care își amintesc chiar și cei ce erau foarte tineri în anii ’80,
Gară pentru doi (
Vokzal dlya dvoikh, regia Eldar Riazanov, 1982) a avut premiera la Cannes și o are în distribuție pe inegalabila Ludmila Gurcenko. Această poveste de dragoste dintre o chelneriță și un pianist acuzat pe nedrept de crimă va naște garantat nostalgii în rândul spectatorilor. La fel de nostalgică este și întoarcerea în vremurile în care s-a născut mișcarea break-dance, surprinsă într-o scenă emblematică în
Curierul (
Kuryer, regia Karen Șahnazarov, 1986).
În
Zboruri în vis și realitate (
Polyoty vo sne i nayavu, regia Roman Balayan, 1982), realizat de studiourile Dovjenko, aniversarea de 40 de ani îl aruncă pe protagonistul interpretat magistral de Oleg Iankovschi în criza vârstei mijlocii.
Detalii:
www.tiff.ro
