Există o vorbă veche, pe care o găsim la mai toate popoarele. Când ceva e de necrezut, se zice că trebuie să te ciupești singur ca să te convingi că nu visezi; ce vezi cu ochii e adevărat, oricât de stupid și imposibil pare. Cam așa ceva se întâmplă cu noul film românesc
Fiul munților. Autorul
Gheorghe Naghi (regizor și co-scenarist alături de Petre Luscalov) are amabilitatea să ne explice personal ce intenții avusese. Planuri mari. Mai întâi un basm unde se descrie vitejia și iscusința a doi copii, o fată și un băiat, care luptă și înving trei bandiți fioroși, prevăzuți cu pușcă și pisol. Briganzii voiau să kidnapeze copila ca să-l șantajeze pe tatăl acesteia, pe marele, savant român Mureșan, specialist mondial în... hidromagnetodinamică. Nu ni se spune în ce consistă această disciplină, după nume bănuim că e vorba de magneți uzi; că magneții uscați de altădată sunt depășiți, nu mai fac doi bani. Mureșan descoperise magneți lichizi, meniți să revoluționeze tehnica și energetica mondială. Te pui cu geniul românului! Iacă de ce niște șacali internaționali voiau să cumpere descoperirile savantului român, care însă nu era de acord. De aci ideea tâlharilor de a o kidnapa pe fetița savantului și a-l șantaja.
Autorul filmului ne previne modest că acțiunea alertă respectă întru totul legile suspense-ului cinematografic. Cu care ocazie aflăm și noi care sunt legile filmului de șantaj și kidnapaj, astăzi foarte la modă. Știm că ABC-ul genului presupune ca tratativele între răpitori și victime să nu aibă, loc „în carne și oase”, ci prin răvașe secrete, conversații telefonice misterioase, nimeni să nu știe nici cine sunt tâlharii, nici unde șed, nici cum îi cheamă, nici ce mutră au. Ba chiar dacă un nenorocit avusese ghinionul să știe ceva despre tenebroasa treabă, acel martor nedorit va fi asasinat preventiv. Acesta e codul genului. Ei bine, autorii filmului nu sunt de acord. Tratativele între doamna Mureșan, soția savantului, și cei trei bandiți nu sunt secrete, ci pe șleau, de la om la om, în creierul munților. Am zis trei bandiți? În realitate erau patru. Căci șeful gangsterilor, dl. Wolf, era și el de față. Deghizat în turist englez. Și mai era un martor: un băiat isteț, fiul meteorologului șef de la stația de acolo, din munți. O curioasă stație. Șeful ei e plecat la București, nu ni se spune de ce. Dar ni se spune despre adjunct, care e și el dus; dus după niște piese. Însă puțin importă acești absenți; că-l avem pe băiat, tehnician emerit, care în lipsa titularilor face el toată treaba electronică, radiofonică, meteorologică. De fapt, în cazul din film, este și el absent de la stație. Așa se explică de ce se întâlnește cu doamna și fata în plin munte, pe niște drumuri trucate. Căci bandiții șterseseră semnele turistice și vopsiseră altele, false, împingând familia Mureșan pe căi greșite și necunoscute turiștilor. Căci pe acolo, turiștii n-aveau voie să treacă. De ce? Din cauza ursului. Căci acea parte a muntelui poseda un urs. Unul singur, pe tot masivul. Unul, dar rău. Căci avea obiceiul (citez) să „arunce cu pietre” în excursioniști. Un singur prieten avea fioroasa namilă (numită de localnici „Mitică”), pe băiatul din poveste. Se vedeau regulat ședeau de vorbă amical. Ursul știa că autoritățile județului tocmiseră niște pușcași să-l împuște. Tot din motive de „suspense”, cei trei pușcași sunt aceiași cu aceia însărcinați cu kidnapajul. Economie de personal. Asta n-o spun eu. Însuși autorul, în confidențele de care am mai pomenit, se mândrește cu modul economicos în care s-a lucrat, economisind la maximum chiar și pe interpreți...
Așadar, filmul introduce metoda tratativelor pe șleau, ba chiar și cu martori, între ticăloși și victime, caz unic în analele filmului de kidnapaj. Bandiții nu se străduiesc prea mult să kidnapeze pe fată, ci o răpesc de-a binelea de la început, de la „prima vedere”. Și ce fac cu ea? Foarte original. O leagă cobză și o lasă baltă, undeva, prin pădure. Iar dânșii se duc la alte treburi. Asta permite băiatului să dezlege fata și să fugă. Dar bandiții pun din nou mâna pe cei doi copii, și-i încuie într-o cabană. Dar ce folos? Copiii trag zăvorul dinlăuntru, astfel că împiedică intrarea gangsterilor în propria lor închisoare. Și așa, tacticos, dar foarte acrobatic, cei doi copii evadează pe geam! Apoi băiatul izbutește să anunțe prin Radio oficialitățile, care primesc afacerea gata rezolvată, doar să vină să-i culeagă pe bandiți. Dar aici, iarăși suspense.... Bandiții țin sub bătaia pistolului pe bravul locotenent de miliție venit să-i aresteze. Aici, iar suspense! Căci apare acum marele colaborator ursul, care înspăimintă pe cei trei tâlhari și permite fetei să se suie în helicopter și să scape de toate necazurile.
Regizorul Gheorghe Naghi este totuși un bun cineast, care a făcut și filme pe care le-am lăudat cu plăcere. Totuși, încă o vorbă despre explicațiile date de autor despre filmul său. El ne asigură că opera sa are „miză etică”, fiindcă atât băiatul cât și fata dezaprobă kidnapajul, sunt contra șantajelor și luptă, sincer, împotriva gangsterilor. Asta zic și eu „miză etică”.
