Examen este un film de debut remarcabil, autorul – Titus Muntean – realizând anterior making of la opere de Mircea Veroiu şi Peter Gothar, spoturi şi fiind asistent de regie al apreciaţilor cineaşti din Ungaria Peter Gothar şi Gyula Maar (ultimul care a făcut, încă inedit pentru spectatorii din România, un film Chira Chiralina).
Ideea filmului Examen aparţine apreciatei producătoare Velvet Moraru, care a fost convinsă de perenitatea unui "adevăr mic, al unui om care poate învinge «adevărul» mare şi abstract al celei mai bune dintre orânduiri". Cazul taximetristului Samoilescu, care a devenit victima unei înscenări judiciare în urma ordinului dat de Ceauşescu de a fi găsit urgent un vinovat în cazul unor crime din Bucureştii anilor '70, devine în viziunea lui Titus Muntean (autorul scenariului şi regiei) pretextul unui original dialog între trecut şi prezent. Prezentul este reprezentat de cei doi viitori cineaşti (o regizoare şi un operator) care pornesc la reconstituirea "cazului" stând de vorbă cu victima. Inedita construcţie arhitectonică a filmului lasă loc trecutului, cu sugestiile în detaliu ale sechelelor "grijii pentru om" (frigul, mizeria, presiunile nu doar psihologice, cu circumstanţele decupate cu un realism echilibrat) din secvenţele înscenării, cu vinovăţiile, exact ierarhizate, cu conştiinţele egal contorsionate de comandamentele regimului. Prezentului, reprezentat de cei doi studenţi, îi revine viziunea, deloc emfatică, a lipsei de interes pentru coşmarurile obsedantelor decenii, pentru minciunile, groaza şi torturile efective pe care le îndură cei nevinovaţi.
"Tricotajul" acestui dialog între cele două calupuri temporale nu are nimic scrâşnit sau revendicativ. Titus Muntean evocă o dramă care i se putea întâmpla oricui şi subliniază fără să exagereze lipsa de orizont a răzbunării (ideea cu care trăieşte tânărul taximetrist după eliberare pentru pedepsirea adevăratului vinovat), dar şi lipsa de comunicare între tânărul din 1977 (taximetristul este interpretat de Marius Stănescu, aici poate la cel mai bun rol al său în film până acum) şi tinerii care doresc să-i facă din biografie o lecţie pentru prezent. ("Care prezent? Mai bine făceam un film despre hamburgheri!")
Forţa talentului lui Titus Muntean constă în eficacitatea limbajului cinematografic (cu o tentă de obiectivism documentaristic), în ştiinta alegerii unei distribuţii model, cu un Gheorghe Dinică de zile mari, cu un Gheorghe Visu atent la nuanţele unui personaj care trăieşte cu intensitate divorţul între profesie şi ordinul politic, cu o Clara Vodă trăind presiunile psihologice ale aparatului represiv până la momentul abdicării şi dezicerii de propriul soţ, ştiut inocent.
Filmul convinge şi fără ajutorul unor secvenţe "dure", argumentează fără "teze" şi concluzionează potenţiala morală cu o detaşare demnă de un mare autor.
Titus Muntean şi-a câştigat cu acest debut dreptul de a intra într-o producţie ce nu trebuie afectată jocurile unor concursuri conjuncturale. Ca şi Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Călin Netzer sau Radu Muntean, el face parte dintr-un autentic "nou val" al cineaştilor români care au ce spune şi, bineînţeles, ştiu să şi transmită acest mesaj spectatorilor de astăzi. Sperăm ca Examen să fie trimis la cât mai multe festivaluri internaţionale, pentru ca opiniile de acasă să fie confirmate şi în alte medii cinematografice fără ură şi părtinire.
