Eva Pervolovici despre „Topografia hazardului”

     Cineasta Eva Perlovovici, cunoscută încă din perioada studenției ca parte a unui grup neoficial, poate întâmplător, de tineri UNATCiști interesați de experiment (Adina Pintilie, Barna Nemethi, George Chiper, Miruna Boruzescu), a revenit în București pentru avanpremiera celui de-al treilea lungmetraj al său, Topografia hazardului (2023). 
     Odată cu Delta București, lansat anul trecut în săli, publicul făcea cunoștință cu felul insolit al lui Perlovovici de a face cinema nonficțional. Topografia hazardului îl certifică drept stil: literar-eseistic, livresc, dens, artizanal. Precum Parcul Văcărești, viața artistului româno-elvețian Daniel Spoerri servește cineastei drept o istorie păstrătoare a multor altor istorii, la care filmul ajunge rând pe rând, luând notițe fără concluzii. Se insistă pe întâmplare, pe hazarduri biografice de buzunar, dar și pe șansele norocului la limita timpurilor: pe când era băiat, Spoerri supraviețuiește Pogromului de la Iași prin bunăvoința unui militar necunoscut, amănunt definitoriu, sugerează Pervolovici, pentru arta lui centrată pe ideea permanentizării efemerului. Antologic prin tablourile de care lipește veselă și tacămuri abia folosite, și în general pentru practicile sale inovative în curente neo-avangardiste precum eat art (arta comestibilului) și performance, Spoerri este un artist paradoxal al tezaurificării și detezaurificării, la al cărui paradox cinemaul, o artă a fixării, răspunde ideal. 
     Eva Pervolovici ne-a spus mai multe cu ocazia avanpremierei.