Primăvara lui 1990. La Târgu Mureș izbucnesc violente conflicte româno-maghiare. Un tânăr soldat român (Ovidiu Niculescu) dezertează și, epuizat și înfometat, ajunge la cantonul unde se afla un cantonier (Gheorghe Dinică) de etnie maghiară și fiica lui (Imola Kezdi). Aceasta îl descoperă în magazia unde se ascunsese. Dar cantonierul îl primește cu ostilitate.
Filmul are la bază scenariul lui Răsvan Popescu (Prea târziu, Terminus Paradis, Faimosul paparazzo) și a început să fie realizat în 1997 de către studioul de film al TVR. lată ce declară regizorul Marius Theodor Barna despre această variantă (cea scurtă) a filmului semnat de el: „O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnică, o poveste cu personaje puține, dificilă de filmat și unde distribuția era esențială. Pentru a o alcătui am călătorit de mai multe ori pe ruta: Cluj, Oradea, Tg. Mureș descoperind-o astfel pe Imola Kezdi. O poveste care trebuia să fie filmată vara și, natural, că aceasta s-a întâmplat să fie iarna. O poveste care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu „marele și notabilul” Gheorghe Dinică, un film realizat în condiții pure ― adevărate ― tipic de fruste de Europa de Est”.
Interesul, atât din partea publicului, cât și a presei, cu care a fost primită prezentarea filmului pe micul ecran, a dus la realizarea unei variante mai lungi și pe peliculă de 35 de mm, destinată sălilor de cinema, spune autorul: „În varianta primă de televiziune am filmat în exterior, multe zile la aproape -20°C. Aceasta a transmis de multe ori interpreților o tensiune interioară favorabilă jocului. Apoi, când i-am realizat completarea, de peste 25 de minute, pentru marele ecran am filmat cantonul pe platou la televiziune, cu interpreții pe care îi despărțeau mai mult de 18 luni de la prima turnare. Am intercalat secvențele nou filmate cu celelalte, total fără să se simtă. Aceasta și datorită extraordinarului operator Doru Mitran... ”
Așadar, pe marile ecrane, un nou film românesc, spunem acest lucru gândindu-ne la producția Țăcaniții care, deși realizat în coproducție cu Franța, este o realizare majoritar română. Și, vă anunțăm, până la sfârșitul lunii vom mai avea parte de o premieră de film românesc. Până atunci, să mai dăm, încă o dată, cuvântul regizorului: „Interesant, cum diferitele conflicte, care având cauze etnice în Balcani, fac acest demers auctorial. Război în bucătărie, mereu actual prin provocarea pe care ne-o oferă de a reflecta pe această temă, de a privi aceste problematici cu toată atenția, de a nu ignora răul care se poate dezvolta, energetic exponențial, distrugând totul: dragostea, ființa umană, orice univers, fie familial, comunitar etc...”.
