REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Dezbatere despre cenzură în filmul românesc


     Pe 4 noiembrie, Cinemateca Eforie a găzduit conferința despre cenzură în filmul comunist. La discuție au participat directorul de imagine Florin Mihăilescu, regizorul Nae Caranfil și jurnalistul Cristian Tudor Popescu, moderatul fiind Mihai Fulger, redactorul șef la Cinematecii Române.
     Florin Mihăilescu a deschis conferința, explicând, pe scurt, structura instituțională a producției de film românesc din perioada comunistă și mecanismele  prin care se aplica cenzura. Rugat să își amintească de unul dintre filmele la care a lucrat și care a fost cenzurat, spunea că îi vine greu pentru că probleme au fost mereu. „Am debutat cu Dan Pița, cu Filip cel bun, iar finalul filmului n-am apucat să-l filmez eu. L-a filmat Demian pentru că eu intrasem în producție cu altceva. Atât de multe intervenții a avut cenzura după montarea filmului, încât nu am mai apucat. A intrat Demian și a filmat secvența de la final, care a fost scrisă de Dumitru Popescu, care era secretar al Partidului, iar textul pe care-l rostește acolo George Constantin este un text scris la Comitetul Central, pe care Pița l-a filmat ca atare,” a povestit Florin Mihăilescu.
     Cristian Tudor Popescu a făcut analiză de secvență pe filmul Pădurea spânzuraților, regizat de Liviu Ciulei, punând în discuție modificările pe care scenaristul Titus Popovici le-a adus cărții lui Liviu Rebreanu. Adaptarea, spune Cristian Tudor Popescu, necesita schimbări pentru a apropia filmul epocii și ideologiei comuniste.
     Nae Caranfil a povestit cum era să fii student la Facultatea de Film și cum funcționa cenzura la nivelul educațional. Regizorul spunea că erau cu toții preocupați de filmul subversiv: „Visam ca ele să dărâme sistemul prin simpla lor genialitate. Partidul comunist urma să se scufunde sub greutatea unui film genial și, dacă se poate, făcut de mine.” Constrângerile păreau mai puține, pentru că scurtmetrajele de școală rămâneau, de cele mai multe ori, în sălile de proiecție ale instituției. Un moment tensionat din cariera lui studențească a fost când și-a trimis filmul, pe ascuns, la Festivalul de Film de la Veneția. Florin Mihăilescu a revenit și el la cum era studenția în școala de film, vorbind despre cum erau îndrumați către un anumit tip de film care să nu pună probleme sistemului – ei îl numeau „film roz”.
     Conferința a făcut parte din proiectul Arta și cenzura în comunism, coordonat de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer. Celelalte două evenimente din această serie au fost dedicate cenzurii în muzică și în teatru.
Imagine: Dan Țuculescu
 


Galerie Foto

Cuvinte cheie: cenzura în filmul românesc, cinemateca română, cristian tudor popescu, florin mihăilescu, mihai fulger, nae caranfil, pădurea spânzuraților film

Opinii: