Există oameni excepţionali care nu apar la TV şi care nu fac acte de bravură numai pentru a-şi vinde imaginea. Aceştia sunt cei care cugetă în tăcere. Ideile lor nu sunt promovate decât pentru cei care sunt interesaţi să-i citească şi să-i cunoască. Un astfel de om este Horaţiu Mălăele. În „Rătăciri”, cartea publicată în anul 2012, actorul a prezentat cele 10 porunci sub o formă nouă, adaptată omului din zilele noastre.
1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.
Există oameni nemulţumiţi de ei înşişi. Se simt frustraţi. Pentru a primi gratificări din partea celor din jur, se mint în legătură cu natura lor. Astfel, se vor simţi egali cu ceilalţi, dacă nu invidiaţi. Ei bine, o astfel de imagine este greu de întreţinut. Este un rol pe care trebuie să-l joace în orice cadru social. Posibilitatea eşecului este cu atât mai mare cu cât vor cădea în plasa de a plusa pe trăsăturile care li se par mai importante. În momentul în care masca o să cadă, revin în postura omului frustrat şi vor relua procesul. Vor trăi în propriul cerc vicios.
2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”.
Prietenia reprezintă o formă de apropiere sufletească. Ne deschidem sufletul în faţa prietenilor, ne confesăm, primim sprijin şi sfaturi. Cu cât un om este mai înverşunat în a te urî, cu atât îi poţi demonstra că, acţionând exact opus faţă de el, ura o primeşte tot el. Sau, dacă nu, poţi să-i afli toate slăbiciunile pentru ca mai apoi să-i dovedeşti că poţi plăti cu aceeaşi monedă.
3. Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.
Consider că, mai degrabă, acest enunţ est o critică la adresa celor care susţin sus şi tare că sunt modeşti tocmai pentru a atrage atenţia asupra acestei trăsături. Tocmai aceştia sunt cei care se laudă cu o aparentă modestie. Iar lauda şi modestia sunt diametral opuse.
4. Dacă pierzi teren, lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi ca să-mi pot lua avânt.
Este de reţinut acest aspect pentru că mulţi se dau bătuţi după un prim eşec, gândind că lipsa de reuşită este o ruşine. Cu siguranţă nu! Nu este ruşinos să pierzi, ci să nu mai încerci. Este de admiraat perseverenţa de a merge mai departe în ciuda tuturor impedimentelor.
5. Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă.
Această „poruncă” nu se referă în mod special la furtul material. Fură şi cei ce mint şi cei care profită de bunătatea celor din jur. Fură cei egoişti. Cred că Horaţiu Mălăele se referă mai degrabă la faptul că atunci când profiţi de cei din jur, ar trebui măcar să dovedeşti că a fost pentru un motiv bine întemeiat, poate pentru a duce la bun-sfârşit o anumită acţiune pe care alţii n-ar putea-o îndeplini. Deşi, mă gândesc, un om care fură nu este moral şi-atunci nu are scuze.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie unanimitate.
Primul gând pe care-l am în minte este că politicienii au citit această carte. Văd acest sfat tot ca pe o critică la adresa celor care procedează astfel. Şi da, politicienii sunt cei care profită de „cei mulţi” pentru a dobândi putere.
7. Nu-ţi explica greşelile. Învăluieşte-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează.
Nu trebuie să ne justificăm acţiunile, fie ele reuşite sau greşite. O greşeală nu poate fi ştearsă, dar poate fi îndreptată. Iar pentru asta nu avem nevoie de critica celor din jur pentru că ne putem corecta noi înşine.
8. Nu te întinde prea tare. Rişti să pierzi controlul graniţelor.
Această regulă ar trebui asociată primei. Prinşi în extazul unui moment, riscăm să vrem din ce în ce mai mult şi să nu putem face faţă, să nu fim încă pregătiţi pentru asta. Atunci am putea claca. Ideea este că totul se face cu măsură, treptat, astfel încât să ne putem adapta din mers.
9. Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop.
Este bine să rămânem în afara tuturor intrigilor venite din partea omenilor frustraţi. Ei îşi găsesc întotdeauna ceva de uneltit, iar prin atenţia acordată, nu am face altceva decât să îi înverşunăm. Astfel de oameni sunt nedemni de atenţie, iar indiferenţa este arma împotriva lor.
10. Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul „Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple”. Este o dură dar relaxantă fatalitate.
Fiecare dintre noi foloseşte unui scop. Trăim numai ceea ce trebuie să trăim, restul e de umplutură.
