Gestul de a desena... ca o fâlfâire de aripi!
Am primit odată de la Daniel Răduță un desen înfățișând un înger. Nu era un înger trist. Doar gânditor. Stătea rezemat pe aripi. Mă uit mereu la el ca să surprind clipa când va zbura. Dar este un înger fidel! Rămâne Iângă mine. Daniel arată precum un călugăr frumos care s-a izolat dincolo de Pătrunsa. Pătrunsa este un schit. Treci vreo șapte dealuri ca să ajungi acolo. Probabil treci mai multe dealuri ca să ajungi la... Daniel, ar zice unii. Nu. La Daniel ajungi ușor, îi spui că ai un film și îi pui în spate toată frământarea ta iar el adaugă o altă frământare: cea a artistului autentic. El nu este numai scenograf, pictor de costume, desenator, sfătuitor, vizionar...el este pur și simplu ARTIST. Ce face un ARTISTUL Daniel? Umblă luni de zile printr-un sat ca să-l facă moromețian. Gândește decoruri la Lucian Pintilie. Caută locuri unde să se spună povești precum Rămânerea, Ryna, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Flăcări de comori, Și va fi...
Creează costume care definesc personaje. Adaugă în cadru câte un element care devine emblemă sau simbol.
Se uită atent la fiecare cadru. Este mereu acolo, lângă regizor, lângă directorul de imagine. Stă acolo, fidel, precum îngerul pe care mi l-a dăruit.
Însă Daniel trebuie privit atunci când desenează! Gestul lui este ca o fâlfâire de aripă! Din câteva linii, conturează un chip. Apoi ia o altă coală albă de hârtie unde în câteva clipe privim un decor. Când desenează, ceva magic se întâmplă și o lumină vine de nicăieri și inundă totul. Credeți-mă, adevăr grăiesc! Întreg spațiul se umple cu lumină!
Când veți privi acest album, o să vedeți cum lumina se strecoară în fiecare pagină, în fiecare desen. Acest album este de fapt munca de o viață a lui Daniel Răduță pentru film.
Și au fost zeci de filme. Poate că adevăratul portret al lui Daniel care arată precum un sfânt trebuie alcătuit din desene. Așa cum chipul unui poet este alcătuit din cuvinte. Laurențiu Damian
„Întâmplarea de viață a făcut să ne întâlnim la un film ca Moromeții, un film în care scenografia trebuia să poarte pecetea autenticului, a simplității. Calea logică era cea a căutării unor decoruri autentice, adaptabile necesităților filmului și, aparent, așa s-au întâmplat lucrurile. Dar numai aparent, pentru că, până la urmă, am adaptat până la a face totul din nou. Și cel care a făcut din nou a fost un tânăr pe nume Daniel Răduță, cel care avea totul conceput, gândit și desenat până la cele mai mici amănunte. Nu realitatea dată i-a dictat rezultatul, ci concepția a modelat realitatea până a făcut-o să fie mai autentică, mai moromețiană.Pentru condițiile de producție ale cinematografiei noastre, o realizare scenografică de acest tip presupune un efort uriaș, care nu poate veni decât în cazul unui om care vede idei și Daniel Răduță este unul din această stirpe.” Stere Gulea, în catalogul expoziției lui Daniel Răduță din 1986, Galeriile Orizont Atelier 35, București
”Daniel are un mod special de a se apropia de poveste, am întotdeauna sentimentul că lucrez cu un pictor care își contempla subiectul, își caută atent tehnica și te duce de fiecare dată mai departe. Filmul la care lucrează devine întotdeauna lumea lui. Lume din care noi începem să facem parte cu fiecare decor pe care îl filmam. Asistăm la o magie care nu se termină nici măcar după ce filmările sunt încheiate. Pe Iângă film, toți rămânem cu ceva de la el. E greu de spus în cuvinte. Daniel e un artist extraordinar și eu mă simt foarte norocos că îl cunosc și că pot să lucrez cu el.” Cătălin Mitulescu
Ce face un ARTISTUL Daniel? Umblă luni de zile printr-un sat ca să-l facă moromețian. Gândește decoruri la Lucian Pintilie. Caută locuri unde să se spună povești precum Rămânerea, Ryna, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Flăcări de comori, Și va fi...
un film în care scenografia trebuia să poarte pecetea autenticului, a simplității. Calea logică era cea a căutării unor decoruri autentice, adaptabile necesităților filmului și, aparent, așa s-au întâmplat lucrurile. Dar numai aparent, pentru că, până la urmă, am adaptat până la a face totul din nou. Și cel care a făcut din nou a fost un tânăr pe nume Daniel Răduță, cel care avea totul conceput, gândit și desenat până la cele mai mici amănunte. Nu realitatea dată i-a dictat rezultatul, ci concepția a modelat realitatea până a făcut-o să fie mai autentică, mai moromețiană.Pentru condițiile de producție ale cinematografiei noastre, o realizare scenografică de acest tip presupune un efort uriaș, care nu poate veni decât în cazul unui om care vede idei și Daniel Răduță este unul din această stirpe.”
”Daniel are un mod special de a se apropia de poveste, am întotdeauna sentimentul că lucrez cu un pictor care își contempla subiectul, își caută atent tehnica și te duce de fiecare dată mai departe. Filmul la care lucrează devine întotdeauna lumea lui. Lume din care noi începem să facem parte cu fiecare decor pe care îl filmam. Asistăm la o magie care nu se termină nici măcar după ce filmările sunt încheiate. Pe Iângă film, toți rămânem cu ceva de la el. E greu de spus în cuvinte. Daniel e un artist extraordinar și eu mă simt foarte norocos că îl cunosc și că pot să lucrez cu el.”
