N-am visat de mic copil să fac filme. Împreună cu un bun prieten (astăzi apreciat dramaturg) colindam străzile şi maidanele Colentinei cu gândul la mari performanţe sportive. Eram foarte tineri.
Pe urmă am văzut, Hoţi de biciclete la «Dacia» şi m-am decis să încerc să povestesc şi eu, la fel de adevărat, despre întâmplările şi oamenii pe care i-am cunoscut.
Apoi drumul meu a fost aproape firesc. Am intrat la Institut am fost eliminat la sfârşitul anului doi, reacceptat mai târziu şi, după terminarea Institutului, am început să lucrez filme «şi mai bune şi mai rele». Mi-am considerat întotdeauna profesia o onoare şi o datorie, n-am uitat niciodată oamenii care m-au ajutat, îmi place să muncesc, m-am străduit să fiu întotdeauna sincer şi mi-am propus să nu fiu niciodată mulţumit de mine. Mi-am construit bucuria de a face filme din nelinişte. Neliniştea e credinţa profesiei mele, necesitatea înţeleasă a ataşamentului meu pentru ea. Ştiu că lucrez într-un teritoriu artistic care continuă să se descopere pe sine şi, fireşte, nu mă pot sustrage acestui efort, propunându-mi modificarea ca modalitate de existenţă. Statornicia veghează însă asupra gândurilor şi ideilor ce cred că am să le comunic. Câteva obsesii, printre care şi această nelinişte apoi, mai expresiv sau mai puţin, după puterile ce m-au încercat, în toate lucrările ce le-am propus discuţiei publice, mă străduiesc să le spun mereu mai bine, să-mi perfecţionez uneltele şi graiul. Filmele pe care le-am muncit, mă reprezintă măcar în câteva obsesii care ţin de viaţa mea: nevoia de prietenie, de perfecţionare morală, credinţă în idealurile ţării mele şi ale timpului pe care ea îl trăieşte astăzi, puterea de a te recunoaşte aşa cum eşti, ca să te poti depăşi. Nu pot separa crezul meu artistic de ideea de sinceritate. Când văd filme bune, am penibila impresie că le pot face la fel; când văd filme proaste, am frumoasa impresie că le fac la fel. De aceea vreau să văd numai filme bune, şi am să mă străduiesc în continuare să-i sprijin pe toţi cei în al căror talent cred, sperând cu dragoste invidioasă în filmele lor bune, care să-mi dea încredere în filmele ce le voi face.
