Concursul CNC – cinematograful românesc la răscruce

     S-au comunicat rezultatele concursului de proiecte organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei. Ediţia I /2014. Sau ediţia a II-a? Pentru că au mai fost nişte decizii mai spre începutul anului la un concurs pornit în 2013. Regulamentul prevede două ediţii anual (una primăvara, alta toamna), dar cum acest calendar nu se respectă şi anii se încalecă e mai greu de ţinut socoteala. Cum necum, verdictul juriilor a fost făcut public şi protestele, contestaţiile, nemulţumirile au început să curgă. Nu ţin minte să fi existat un asemenea concurs fără discuţii. Parcă de la ediţie la ediţie ele se înmulţesc. Sunt învinuiţi organizatorii care nu aplică corect criteriile şi punctajele, sunt învinuiţi membrii juriilor cărora li se pune la îndoială competenţa şi bunacredinţă, dar mai ales se consideră imperios necesară schimbarea regulamentului şi eliminarea secretoşeniei impuse de acesta. De ce să ne complacem într-un pseudoanonimat la adăpostul căruia se poate petrece orice?
     Paul Negoescu are o serie de semne de întrebare: „Mi se pare cel puțin ciudat faptul că numirea comisiei a fost ținută secret, cât și faptul că ea a fost formată ori din persoane care nu au legătură cu fenomenul, ori din persoane inactive de ani buni, ori de persoane care au legături strânse cu un mare studio de producție.” Gabriel Achim acuză „sistemul actual de punctaj, care nu face decât să acopere sublim lipsa de competență a celor care jurizează și interesele de grup din pseudo-industria de film din România”. Marian Crişan consideră concursul „o glumă de la cap la coadă. Un adevărat circ sub atenta supraveghere a Consiliului Național al Cinematografiei, o instituție disfuncțională, depășită, blocată în regulamente și legi”. Bogdan Mustaţă pune punctul pe i: „Trebuie să ni se dea posibilitatea să ne prezentăm deschis scenariul și proiectul în fața comisiilor. Asta poate ajuta mult mai mult la înțelegerea și evaluarea proiectelor decât punctajele cu zecimale impersonale.” Iar lui Adrian Sitaru îi este silă şi ruşine de breasla care tolerează toate astea (declaraţiile sunt preluate de la filmreporter.ro). 
     Toţi sunt regizori care şi-au dovedit talentul şi toţi se regăsesc sub linie. Nimeni nu pretinde că orice cineast oricât de inspirat, de talentat şi apreciat nu poate avea la un moment dat şi scenarii mai puţin bune. Dar e greu de crezut că regizorii citaţi nu s-au ridicat măcar cu un centimetru deasupra nivelului fetei care a făcut Selfie şi care a ieşit pe locul al doilea, după Netzer.
     Marea problemă este că aceste rezultate ne fac să ne îngrijorăm în legătură cu viitorul filmului românesc. S-ar părea că aşanumitul Nou Val a fost de scurtă respiraţie. Cei care i-au răspândit faima în lume lucrează rar şi tind să se rătăcească în căutări sterile de limbaj. Iar cei care au venit în siajul lor (de data asta, cu excepţia lui Netzer) nu obţin sprijinul financiar al CNC, fiind condamnaţi la inactivitate.  Asta nu face decât să netezească terenul unor rătăciţi pe ecran precum Cristina Iacob, Jesus del Cerro sau Kiki Vasilescu şi nu e bine.