Deşi multe filme româneşti aşteaptă dialogul cu publicul (Trahir, E pericoloso sporgersi etc), onoarea deschiderii anului cinematografic a revenit comediei lui Mircea Mureşan - A doua cădere a Constantinopolului (scenariul aparţine lui Octavian Sava; vă mai amintiţi Post restant sau Doi băieţi ca pâinea caldă?).
Divertisment cinematografic de factură revuistică, cu o structură similară precedentei producţii semnate de acelaşi regizor (Miss Litoral), A doua cădere... beneficiază de o naraţiune mai bine închegată în jurul unor personaje situate într-o descendenţă caragialiană. Nu lipsesc rolurile duble, travestiurile, confuziile, adresele ironice (ale noilor Mitici şi Ziţe) sau doar săgeţile încărcate cu o satiră prelucrată vizând trecutul, prezentul şi, de ce nu, viitorul. Atu-ul principal al filmului constă în prezenţa pe generic a unor cunoscuţi comici de talia Stelei Popescu, alături de care evoluează Alexandru Arşinel, Jean Constantin (eterna pată de culoare a comediei cinematografice româneşti) şi Dem Rădulescu. Mai mult sau mai puţin credibile, mai mult sau mai puţin comice, uneori frizând chiar vulgaritatea şi kitschul (dansul din barul turcesc), cu peripeţii orchestrate ca momente independente de satiră şi umor, dar şi cu altele alăturate cu nonşalantă absurdului (fără a fi prin aceasta şi comice), cu evidente lipituri (toată aventura petrecută efectiv la Constantinopol), filmul rămâne în ansamblu un produs cinematografic care evită indiferenţa prin curajul manifestat de producătorii independenţi, care şi-au riscat milioanele într-un domeniu al incertitudinilor. Lansat cu o importantă logistică publicitară, A doua cădere a Constantinopolului a fost produs de firmele DISIM CONPRO, ALDACO şi ASTRA 22, fiind al 4-lea film care nu beneficiază de subvenţiile statului (după Şobolanii roşii, Unde fugi, maestre? şi Cel mai iubit dintre pământeni). Mircea Mureşan, care este un adept al cererii şi ofertei şi care cu Miss Litoral a dovedit că este un regizor care recuperează investiţiile, s-a orientat pe genul cel mai bine prizat de publicul nostru, aflat sub bombardamentul de titluri americane care asaltează piaţa. Cu o garnitură de interpreţi populari, chiar şi cu doi tineri en vogue, pentru a răspunde preferinţelor unei importante categorii de vârstă (Loredana Groza, tot atât de bună ca şi Anca Ţurcaşiu în Miss Litoral şi Aurelian Temişan, mai convingător atunci când uită a se juca pe sine), cu un scenarist recunoscut pentru antecedentele sale în domeniu, Mircea Mureşan pare a fi găsit reţeta succesului, chiar dacă schimbarea de registru nu-i asigură neapărat şi intrarea în istorie. În fond, autorii n-au dorit decât să ne facă să nu uităm că „suntem născuţi pentru a râde". Şi mulţi dintre cei care au uitat intră probabil la cinematograf, unde rulează A doua cădere.... Îşi vor aminti poate să râdă, dar la ieşire vor uita, probabil, filmul.
