„Destinul", mărturiseşte marele nostru regizor de film,
Mircea Mureşan, „mi-a dăruit un prim noroc... Sibiul... oraşul minunat.(...) M-a imbrăţişat, m-a alintat, mi-a deschis mintea asupra existenţei, asupra fiinţei umane, a tot ce e viu, asupra valorilor spirituale, ce sunt şi au fost, asupra lumii. Pot spune azi, un model al universului."
Născut la Sibiu, în 1928, în Maierii Sibiului (adică la marginea oraşului, românii neavând voie, vreo câteva sute de ani, să locuiască în interiorul zidurilor cetăţii de pe Cibin), regizorul capodoperelor
Răscoala (1966, Opera Prima la Cannes),
Baltagul (1969) şi
Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980), excelente ecranizări după Sadoveanu şi Rebreanu, la care se adaugă alte filme reper ale cinematografiei noastre, ca
Asediul,
Bariera,
La porţile albastre ale oraşului,
Toate pânzele sus,
Lumini şi umbre (ultimele două, seriale de televiziune cu mare impact la public), Mircea Mureşan este absolvent al Liceului Gheorghe Lazăr din oraş şi fost actor la Teatrul de Stat din Sibiu, sub bagheta lui Radu Stanca (cel care i-a fost şi profesor la Conservatorul din Sibiu). Mare parte dintre filmările pentru fiilmele sale le-a realizat în jurul Sibiului, regizorul revenind „acasă` cu plăcere de câte ori are posibilitatea. La cei 85 de ani împliniţi anul acesta, pe 11 noiembrie, celui mai în vârstă şi celui mai valoros regizor român i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Sibiului. Cu această ocazie, regizorul a publicat o superbă „autobiografie" sibiană, intitulată „Traista cu filme", prilej cu care. deşi se defineşte pe sine ca un „inventator de fantezii", ni se arată ca un autor de „povestiri adevărate. De fapt, e vorba de povestea autoficţională a copilăriei şi tinereţii sale sibiene, rezultând o carte care se citeşte (şi se savurează!) cu sufletul la gură.
