Unul dintre cei mai importanţi regizori români de film, cu o operă unică prin coerenţă şi verticalitate, — înţeleasă, verticalitatea, atât ca profunzime, cât şi ca respingere a compromisului estetic,
Alexandru Tatos a fost o prezenţă socială şi profesională discretă, însă cu o coloană vertebrală mai puţin flexibilă decât a majorităţii confraţilor. Firescul, naturaleţea, autenticitatea şi, nu în ultimul rând, inefabilul filmelor sale depăşesc şi fac superfluă — dar nu o exclud — discutarea operei în termeni de: capodoperă, geniu, maestru. Alexandru Tatos are marea şi atât de rar întâlnita calitate de a fi sincer fără a cădea în patetic, de a spune adevărul rară a fi tezist, de a fi veridic cinematografic fară a fi mimetic. Dacă toată viaţa a fost frământat de căutări şi incertitudini, posteritatea este datoare a se arăta mai generoasă cu cineastul, (re)descoperindu-l la adevărata sa valoare. Iată de ce considerăm că, la aproape trei decenii de la moartea lui Alexandru Tatos, editarea unei schiţe monografice care să-l aşeze la locul cuvenit în istoria filmului românesc este mai mult decât îndreptăţită.
__large.jpg)