„Imaginile posibilului” - Bibliorama

     „Domnul Méliès şi cu mine facem aproape aceleaşi lucruri: vrăjim materia vulgară”. Acest citat din Apollinaire care postfaţează monografia scriitorului lon Hobana, „Imaginile posibilului”, mi se pare esenţial pentru înţelegerea unei categorii de filme care au avut trecut, au prezent şi, mai ales, au viitor — filmele «science−fiction». Cel mai bun, mai complet, mai «de film» capitol al cărţii mi s-a părut cel intitulat «Teme cu variaţiuni» (cu subcapitolele: «Savantul nebun», «Omul artificial», «Robotul», «Drumul spre stele»). Am rămas însă descumpănit la capitolul următor («Implicaţii») întrebându-mă, şi cred că şi cititorii s-au întrebat, ce caută aici filmele James Bond (mai exact «progeniturile literar−cinematografice», cum le numeşte autorul monografiei). E dreptul lui lon Hobana să aibă rezervă la filmele lui Terence Young (Doctor No) şi Guy Hamilton (Goldfinger) dar e mai puţin potrivit, atunci când nu ai spaţiu să-ţi dezvolţi afirmaţiile să-l acuzi pe agentul 007 (James Bond) de «vulgaritate şi lipsă de inteligenţă reală», iar pe interpretul său, de acum celebru, Sean Connery, de «lipsă de convingere» în jocul său. După părerea mea, cartea lui lon Hobana este prea scurtă pentru subiectul vast pe care şi l-a propus să-l dezvolte şi prea lungă pentru felul cum a fost redactată. Şi e păcat, pentru că scriitorul şi publicistul lon Hobana este unul dintre puţinii care au fantezia şi harul pentru a descifra „Imaginile posibilului”.
 

(Cinema nr. 6, iunie 1969)