„Eroi, fantome, şoricei” - Bibliorama

     Nu ştiu câţi autori autohtoni a impus editura Meridiane în domeniul tipăriturilor despre film. Nu e nici locul, nici cazul să facem o asemenea numărătoare. Un lucru trebuie însă precizat de la început: lordan Chimet este un autor care şi-a dezvăluit aderenţa la film prin carte şi nu în paginile de cronică. Refuzând tentaţiile publicisticii curente, mai de efect dar sigur efemeră, Chimet şi-a lăsat răgazul meditaţiei, a văzut multe filme şi a citit mult despre film, a adunat în el o adevărată lume cinematografică. Chimet a gândit, a lăsat impresiile să se decanteze şi abia după aceea a tipărit. Aşa s-au născut, cred, monografiile despre comedia burlescă şi western. Şi tot aşa — din cunoaştere, acumulare şi dragoste pentru film — volumul complet de eseuri, «Eroi, fantome, şoricei».
     Cărţile de film scrise de Chimet aduc cu ele pasiunea celui care simte flacăra cinematografului. Chimet iubeste şi urăşte, are amăgiri şi dezamăgiri, adoră şi detestă cinematograful. În cartea sa există un permanent regret pentru inocenţa, pentru naivitatea, pentru puritatea pe care cinematograful le-a pierdut. Autorul îi reproşează filmului că a uitat prea repede gustul aventurii, că a pierdut simţul misterului, că nu mai este «o artă de bâlci».
     Paginile volumului «Eroi, fantome, şoricei» nu sunt scrise nicio clipă cu indiferenţă, cu răceală. Paginile cărţii n-au nimic din formulările stereotipe, banale şi sărace ale cronicarului fără har. Cartea e scrisă de un poet («nu e o carte despre film, ci una despre poezie» — scrie Chimet în prefaţă), şi la poet fiecare cuvânt îşi păstrează forma metaforică. Dar scriind cu poezie despre cinematograf, lordan Chimet nu şi-a pierdut spiritul analitic, n-a alunecat în divagaţii gratuite. Atunci când e nevoie, poetul ştie să-şi regăsească luciditatea, să facă apel la raţiune. Argumentul literar sau argumentul film însoţeşte fiecare afirmaţie. Ideile nu rămân în vânt şi sunt totdeauna demonstrate.
     Ca structură, volumul e împărţit în cinci mari capitole care grupează preocupările estetice ale autorului. (Filmul şi romanul poliţist, westernul, horror-ul, desenul animat, comedia burlescă). Fiecare capitol are la rându-i organizarea lui internă. Materialul curge fluent dintr-un subcapitol în altul, luminează ideea din unghiuri de vedere diferite, o completează, pentru ca la urmă, fără ostentaţie şi lăsând lectorului plăcerea de a trage propria-i concluzie, să închidă cercul.
     A alege una sau mai multe din formulele caracterizante ale autorului, a-i decupa metaforele şi a i le înşirui, mi se pare inutil. Volumul lui Chimet trebuie citit pagină cu pagină pentru a şti lucruri noi despre Hitchcock şi John Ford, despre Dreyer şi Fritz Lang, despre Walt Disney, despre Max Linder şi Charlie Chaplin şi despre mulţi alţii. «Eroi, fantome, şoricei» e cartea unui scriitor care nu s-a temut să revină la motivele preferate (western, comedie burlescă) care a ştiut să le îmbogăţească, care a ştiut să dezvolte excelent teme noi (cea a filmului de groază, de pildă). Cartea lui Chimet respiră aerul prozei de bună calitate şi de aceea ea se adresează nu numai acelora care iubesc imaginea de pe pânză, ci şi celor care iubesc cuvântul.
 

(Cinema nr. 2, februarie 1971)