REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Birlic, un actor de neuitat


     Cu 50 de ani în urmă, regizorul Jean Georgescu - cel mai autorizat cineast în materie de ecranizări caragialene - aducea pe ecran trei schițe de I.L. Caragiale, Vizita, Lanțul slăbiciunilor și Arendașul român. Asta se întâmpla cu aproape 10 ani după capodopera sa, filmul O noapte furtunoasă, și cu mai bine de 10 ani înaintea unei alte ecranizări prestigioase, Mofturi 1900. Și în alte transpuneri cinematografice ale operei caragialene (Două lozuri, D-ale carnavalului, Telegrame, pelicule semnate de Gheorghe Naghi și Aurel Miheles), Grigore Vasiliu Birlic era „vioara întâi”. Acum, când personajul acestuia din Vizita - sinonim cu autorul, sinonim cu regizorul - împlinește, la rându-i, jumătate de veac, este un bun prilej de a vorbi despre un actor de neuitat, Birlic, pe care - din păcate - generațiile tinere nu-l știu decât din filme și din câteva înregistrări de spectacole pe peliculă, cum ar fi Bădăranii sau O scrisoare pierdută...
     Birlic s-a născut în 1905, la Fălticeni, și ne-a părăsit, în vârstă. de 65 de ani, la 14 februarie 1970. După terminarea Conservatorului de artă dramatică bucureștean a desfășurat o îndelungată și prestigioasă carieră teatrală, la Teatrul Național din București, iar din 1934 a fost „însușit” și de cinematograf. Eram studenți, prin anii '50, când vedeam, de câteva ori, spectacolele teatrale celebre ale Naționalului, amintitele „Bădărănii” și „O scrisoare pierdută” (care au devenit filme-spectacol) sau „Nunta lui Krecinski”, o comedie irezistibilă, în care Birlic excela, era mai mult decât irezistibil. Eram studenți, da, când doi mari comedieni, Birlic și Beligan, ne-au lăsat amintiri de neuitat. Pe Radu Beligan, iată, de câțiva ani octogenar, îl îndrăgesc, desigur, și tinerii de azi, care îl văd pe scena Naționalului, în rolul lui Ianke din „Take, Ianke și Cadîr” sau în generosul personaj din „Numele trandafirului”. Pe Birlic, de peste 30 de ani, nu-I mai vedem, cum spuneam, decât in filme.
     Birlic intra în film înainte de a deveni Birlic! Era anul 1934 când apărea în comedia Bing-Bang, ai cărei protagoniști (autori și interpreți) erau Stroe și Vasilache. În povestea celor doi șomeri care caută de lucru și au șansa unui loz câștigător, clientul de la restaurantul din Snagov era interpretat de Grigore Vasiliu-Breloc. Actorul juca - împreună cu Bing și Bang - cea mai veselă secvență a peliculei: flămânzi, cei doi șomeri se gudurau sub mese de restaurant, ca niște căței, în căutarea unui os de ros, iar clientul le scăpa câte un cârnat salvator. Așa a intrat Birlic în cinema. Pe urmă, peste trei ani, juca comedie melodramatică, Doamna de la etajul II, regizată de Dezideriu Major, un nume destul de șters în istoria filmului românesc. Birlic, pentru prima oară Birlic, era un director de minister credul și afemeiat și juca alături de Mary Don (în rolul titular, o străină), Mihai Popescu (un tânăr funcționar îndrăgostit de vecina de la etajul II), Mișu Fotino (un aristocrat ratat), Aura Forino (o menajeră), Jeana Costa (o artistă de la un teatru particular), din distribuție mai făcând parte, printre alții, Veve Cigalia, Titi Botez, diseurul Mircea, Petrică Moțoi cu taraful său, Maria Wauvrina, Puiu Maximilian. Nu este de neglijat nici faptul că, în acest film, Birlic cântă și un șlagăr, „Te iubesc”... În coloanele alăturate publicăm o fotografie istorică: Birlic, în rolul directorului de minister, printre câțiva dintre membrii echipei de filmare la Doamna de la etajul II.
     Până în anii '50, Birlic a rămas pe scenă, n-a mai fost solicitat de film. În filmul lui Dinu Negreanu Viața învinge din 1951 juca un rol mititel (într-un film... mititel), alături de mari artiști ai scenei și ecranului românesc: George Vraca, Irina Răchițeanu, Valeriu Valentineanu, G. Ciprian, A. Pop Marțian, Fory Eterle. În filmografia sa a rămas, apoi, rolul antologic din Vizita, unde avea ca parteneri pe copilul Sorin Stratilat și două actrițe în vervă, Florica Demion și Maria Wauvrina (asta în timp ce Radu Beligan era personajul central din Lanțul slăbiciunilor, un alt „scheci” al aceluiași film, alături de Eugenia Bădulescu. După ce regizorul Victor Iliu a fixat pe peliculă marele spectacol al regizorului Sică Alexandrescu O scrisoare pierdută de pe scena Naționalului, în care Birlic era Brânzovenescu (în cuplu cu Farfuridi - Finteșteanu), a urmat, în filmografia actorului, un rol „de milioane”, acela din satira lui Jean Georgescu Directorul nostru, unde - alături de Alexandru Giugaru - avea un umor savuros, cuceritor, captivant. Comediile caragialene Două lozuri (unde juca alături de Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Ion Iancovescu, Dorina Done), D-ale carnavalului (în care apăreau și Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Jana Gorea, Vasilica Tastaman, Ion Anghel, Aurel Cioranu, Ion Manu) și Telegrame (când era înconjurat de Costache Antoniu, Jules Cazaban, Alexandru Giugaru, Niki Athanasiu, Carmen Stănescu) au fost croite după chipul și asemănarea sa, acesta fiind și principalul „argument” al rezistenței în timp a respectivelor filme. Un moment important în filmografia sa avea să fie constituit, în 1958, de rolul jucat în Doi vecini, debutul în cinematograf al regizorului Geo Saizescu, unica transpunere pe ecran a unei creații literare argheziene; strălucea din nou, într-o distribuție strălucitoare, cu Ion Lucian, Carmen Stănescu, Nineta Gusti, Mitzura Arghezi, Aurel Cioranu.
     Amintesc, doar, câteva titluri de filme în care a jucat Birlic la începutul anilor '60: Aproape de soare de Savel Știopul, Post-Restant de Gheorghe Vitanidis, Doi băieți ca pâinea caldă de Andrei Călărașu, Lumină de iulie de Gheorghe Naghi... Au urmat alte și alte roluri antologice. Gopo l-a distribuit - era anul 1964 - în plăcuta sa comedie Pași spre lună, rezervându-i rolul lui Mercur, un personaj mitologic care face parte din preistoria zborurilor planetare. În filmul lui Paul Călinescu Titanic vals, lui Birlic i-a revenit rolul simpatic al lui Spirache Necșulescu, personajul principal al comediei lui Tudor Mușatescu, piesa care a stat la baza scenariului. Și în filmul Corigența domnului profesor de Haralambie Boroș (mai ales în varianta necenzurată), Birlic - proprietar a două bivolițe în rolul profesorului - are o apariție de mare succes. În sfârșit, filmografia sa s-a închis cu rolul profesorului de muzică Udrea din comedia lirică Steaua fără nume de Henri Colpi (ecranizare a piesei cu titlu omonim de Mihail Sebastian), unde juca alături de Marina Vlady și Claude Rich... Era anul 1966 când filmul ieșea pe ecrane. Avea să ramână ultima creație interpretativă a actorului...
     Cam atât despre Birlic, la 50 de ani după rolul din Vizita. N-avem voie să uităm actorii de neuitat! 


 
(Curentul, 8 iunie 2002)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: calin caliman, grigore vasiliu birlic

Opinii: