— Acum, când aţi predat copia standard a filmului Aventuri la Marea Neagră spuneţi-ne vă rugăm ce a reprezentat acest film pentru durnneavoastră, Savel Stiopul?
— Filmul a reprezentat, atât pentru echipa noastră cât şi pentru studio, o experienţă, o încercare de a face cu mijloace relativ modeste o producţie de anvergură. Credem că asta ne-a reuşit, pentru că toţi cei ce au văzut materialul filmat, alcătuit din permanente efecte, bazate pe acel specific al cinematogratului de a crea dintr-o parte, dintr-un detaliu, întregul, l-au asemuit cu producţii mai ambiţioase şi mai costisitoare, realizate aiurea. Talentul bine stimulat al tuturor colaboratorilor a dus la acest rezultat, care e meritul întregului grup de profesionişti ce vor semna
Aventurile la Marea Neagră.
— Spuneţi-mi — deşi o asemenea întrebare poate părea de-a dreptul necuviincioasă, faţă de un film poliţist — despre ce este vorba în film?
— Foarte simplu: un agent de contrainformaţii intră într-o suită de întâmplări, de aventuri, încercând să dezlege cheia unui mister. Datorită curajului şi dibăciei sale, reuşeşte, în cele din urmă, să pună mâna pe câţiva spioni care primejduiau realizarea unor proiecte importante ale oamenilor de ştiinţă de la noi.
— Ce credeţi că va atrage în mod deosebit publicul?
— Florin Piersic, înainte de orice. Are toate caracteristicile şi tot farmecul unui erou de acest tip. Apoi — lanţul de întâmplări, acţiunea.
— Ce vă place dumneavoastră în mod deosebit din film?
— Sunt momente în care aparatul de filmat priveşte întâmplările din unghiul unui participant secret şi afectiv, care ştie tot dar care, pentru delectarea lui proprie, îşi permite să vadă numai ceea ce îl amuză. E, într-un fel, unghiul unui povestitor din umbră, aparatul fiind însă mai activ decât pentru obişnuita obiectivitate cinematografică.
