Așteptări neîmplinite

 
     Cea de a doua încercare a lui Cătălin Mitulescu în lungmetrajul de ficţiune s-a lăsat cam mult aşteptată, şi dacă ţinem seama de debutul foarte promiţător cu Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, pe umerii acestui Loverboy apasa o sarcină foarte grea. El trebuia măcar să confirme, dacă nu chiar să depăşească, valoarea predecesorului. Dar povestea tânărului proxenet, care „consumă” femeile şi apoi le azvârle pe piaţă „la produs”, e prea firavă şi destul de anostă în mizerabilismul ei.
     Luca (George Piştereanu) e un băiat arătos şi cu fiţe de copil de bani gata, deşi locuieşte într-o magherniţă la marginea oraşului şi trăieşte din comerţul cu femei. Apariţia lui Veli (Ada Condeescu) în viaţa lui pare să schimbe ceva. Fata îl iubește şi, drept dovadă, îi dăruieşte virginitatea ei şi, în ciuda protestelor tatălui, pleacă de acasă şi se mută cu el în magherniţă. E harnică, dă o mână de ajutor la bufetul-cârciumă din vecini care şi-a întins mesele pe maidan, şi chiar încearcă să-l igienizeze. Şi, ceea ce e mai important, îi suportă hachiţele lui Luca şi pare a nu fi deranjată de prietenii lui care sunt convinşi că, mai devreme sau mai târziu, acest loverboy se va sătura şi de ea, aşa cum a procedat cu altele, şi o va da pe mâna lor ca să o comercializeze. Numai că Luca o iubeşte pe de Veli. Evident, în felul lui de a fi, adică nervos, imprevizibil, repezit la vorbă, smucit când conduce maşina sau motocicleta, brutal când face sex. Lipsa de bani şi disponibilitatea fetei de a-l ajuta îl imping până la urmă pe Luca să nu facă excepţie nici de data asta.
     S-a vorbit mult despre vocaţia mizerabilistă a Noului Val românesc şi multora nu le vine să creadă că în jurul nostru nu există subiecte mai luminoase decât lumea familiilor destrămate, a bătrânilor decrepiţi, a delincvenţilor şi a interlopilor. Din păcate, strada şi televizorul nu ne permit să fim prea optimişti. E adevărat că Mitulescu încearcă să strecoare în acest tablou dezolant un soi de poezie aspră, care, la nivelul imaginii şi al scenografiei, se traduce prin soluţii mult prea sofisticate pentru a fi credibile. Poate că această căutare a perlelor din hazna să fie o constantă a regizorului-scenarist deoarece ea era prezentă şi în Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Neîmplinirile acestui Loverboy trebuie căutate însă la nivelul dramaturgiei şi al construcţiei personajelor. Cineastul a mizat prea mult pe culoare şi prea puţin pe consistenţă. După cum a mizat pe chimia a doi actori descoperiţi în Eu când vreau să fluier, fluier al lui Florin Şerban şi produs tot de „Strada”, casa de filme a fraţilor Cătălin şi Daniel Mitulescu. În ciuda premiilor de interpretare obţinute la Sarajevo şi la Pristina, îmi permit să spun că Ada Condeescu şi George Piştereanu nu posedă nici chimia, nici meştesugul necesare pentru a ne capta interesul timp de 94 de minute.