Începuturile organizării breslei cineaştilor din România datează din deceniul al patrulea al secolului trecut, când, sub preşedinţia criticului de film D.I. Suchianu, "Sindicatul cinematografiştilor din România" adună persoane ce activau în domeniu: cei câţiva realizatori profesionişti, câţiva critici de film şi, mai ales, directori - patroni de case de distribuţie sau reprezentanţe ale unor firme străine în capitală.
Existenţa unei producţii de filme finanţate şi controlate de către stat, înfiinţarea celor trei studiouri cinematografice (“Bucureşti”, “Alexandru Sahia” şi “Animafilm”), apariţia unei generaţii de cineaşti profesionişti, şcoliţi în ţară sau în URSS, pun, la sfârşitul anilor '50, problema existenţei unei Uniuni de creaţie, aşa cum celelalte bresle de artişti (scriitorii, compozitorii etc) aveau deja. Se lucrează la redactarea unui statut de către o comisie, avându-i printre membrii ei cei mai activi pe Jean Georgescu, Paul Călinescu şi, ca supervizor, pe George Macovescu. Forma finală este înaintată până la forurile superioare politice de decizie, care îngroapă pentru o bună bucată de vreme proiectul. În schimb, cei implicaţi în elaborarea lui sunt consideraţi sabotori ai cinematografiei şi acuzaţi că ar încerca să scoată conducerea acesteia de sub tutela discreţionară a Partidului Comunist, a cărui plenară – din vara anului 1958 – a pus capăt unei aşa zise perioade de liberalism. Istoricii trebuie să mai facă investigaţii pentru o mai bună cunoaştere a acestui moment. Până atunci constituirea Asociaţiei cineaştilor din Republica Populară Română (pentru că Uniune era un termen “periculos”) este legată de o dată precisă: 2 aprilie 1963.
Evenimentul e consemnat pe peliculă într-un document cinematografic realizat de reporterii studioului “Alexandru Sahia” şi nedifuzat în cinematografe înainte de lungmetrajul din program, aşa cum era obiceiul pentru evenimentele importante. Şi pe hârtie, în recent apăruta pe atunci revistă "Cinema" (redactor şef - Victor Iliu) şi în săptămânalul "Contemporanul", printr-un comunicat în care se menţionează că "la şedinţa de constituire au luat parte reprezentanţi ai Consiliului Cinematografic din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă (n.n. condus în acel moment de Mihnea Gheorghiu), regizori, scenarişti, operatori, pictori scenografi, tehnicieni de la ambele studiouri ("Bucureşti" şi "Alexandru Sahia")".
Preşedinte al nou createi Asociaţii este regizorul Victor Iliu, care în cuvântul său precizează printre altele că "ACIN este o organizaţie obştească, cu caracter profesional, având ca scop contribuirea la ridicarea nivelului ideologic şi al măiestriei artistice a celor care colaborează la realizarea filmelor,
generalizarea experienţei înaintate în creaţia cinematografică din ţara noastră".
Timp de aproape un an, nu se prea mai aude nimic despre activitatea Asociaţiei. La sfârşitul lunii ianuarie 1964 are loc "prima adunare generală de lucru” în care "Consiliul provizoriu de conducere a Asociaţiei, format din Victor Iliu, preşedinte, Ion Popescu Gopo şi Liviu Ciulei, vicepreşedinţi, Mircea Drăgan, prim-secretar, Virgil Calotescu şi Gheorghe Vitanidis, secretari, şi un număr de 15 membri, a prezentat darea de seamă privind activitatea Asociaţiei de la înfiinţarea ei. Planul de măsuri adoptat şi proiectele expuse de artistul emerit Liviu Ciulei prevăd înfiinţarea, în cadrul Asociaţiei, a 8 secţii: regie, dramaturgie, imagine, critică, scenografie, film de animaţie, tehnică şi economie" (citat din aceeaşi revistă “Cinema”).
Cum a funcţionat în primii săi ani de existenţă Asociaţia Cineaştilor este dificil de evaluat. Într-un articol din revista "Contemporanul" (aprilie 1969), Mircea Drăgan menţionează serioase defecţiuni în afirmarea ei ca organizaţie profesională. El vorbeşte despre munca defectuoasă a biroului, despre participarea slabă a membrilor ACIN la munca concretă, despre lipsa de iniţiativă a conducerii ACIN şi a conducerii secţiilor, dar mai ales de "amânarea repetată a ţinerii conferinţei statutare, care va trebui, pe lângă analiza generală a activităţii, să rezolve importante chestiuni organizatorice: adoptarea noului statut îmbunătăţit, crearea unui sistem financiar de sprijin al creaţiei, alegerea consiliului etc." Astfel, ani buni după constituire, se repetau dificultăţile care întârziaseră chiar înfiinţarea sa.
