REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



… aşa cum a cunoscut-o sora ei


     De mică reuşise să iasă în evidenţă, începând chiar cu primii ani de şcoală: ea trebuia să se impună în orice situaţie. Chiar de atunci începea să i se contureze personalitatea. Când povestea întâmplări petrecute peste zi avea atâta patos încât domina întreaga asistenţă. Încă de pe atunci era atrasă de frumos, îi plăcea să fie cochetă, să apară pe scenă în spectacotele organizate la şcoală. Cânta foarte frumos la mandolină. Îi plăcea să şocheze, în atitudine şi în vestimentaţie. Era îndrăgită, dar în aceeaşi măsură invidiată. Îmi amintesc că, deşi extrem de mică, şi-a tăiat singură breton. A fost pedepsită, dar nu şi-a plecat fruntea. Era foarte mândră de noua ei înfăţişare care îi stătea foarte bine. Era talentată la desen şi nu se punea problema să urmeze o altă facultate decât arhitectura, având în familie un precedent, pe mine, sora ei mai mare.
     A reuşit din primul an şi a început totodată pentru ea o nouă etapă, departe de părinţi. Cunoaşte o perioadă nefastă când, neînţeleasă, se închide încet−încet, suferind atât pentru ea cât şi pentru cei ce nu o înţelegeau. Dintr-un copil expansiv se transformă într-o adolescentă introvertită, catalogată pe nedrept de colegi ca distantă şi inabordabilă. Era însă, cei apropiaţi o simţeau, un om capabil de mari sacrificii. Cinstea, corectitudinea şi dăruirea totală o caracterizau pentru că era o mare luptătoare. În lumea filmului a intrat numai printr-o muncă infernală. Meticuloasă, obsedată de detalii, nu abandona niciodată în faţa greutăţilor, de cele mai multe ori antrenând echipa de colaboratori într-un ritm de lucru teribil. Viaţa ei a fost o agitaţie permanentă, dar, din păcate, nu a găsit în jur oameni pe măsura devoţiunii ei. A fost un om prea sensibil pentru lumea în care a trăit şi oboseala, singurătatea s-au transformat treptat într-un sentiment al neputinţei, punând pecetea inutilităţii tocmai pe cea care ar fi fost în stare să se războiască singură cu întreg universul, să-i ajute pe cei nevoiaşi, să împartă cu generozitate atât daruri materiale cât mai ales o vorbă bună. 
 

 
(Noul Cinema nr. 11/1996)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: eliza niculescu, marga moldovan, portret, scenografie de film

Opinii: