„Apusul”, de László Nemes, cu Vlad Ivanov în rol principal
de Dana Medar
Cea de-a doua peliculă realizată de László Nemes, care a debutat cu Son of Saul, câștigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes 2015 și al premiului Oscar pentru film străin în 2016, este acum în cinematografele din România, distribuit de Voodoo Films. Cristian Mungiu a introdus proiecția de la Cinema Muzeul Țăranului Român, care a avut loc în timpul Festivalului Filmului European. Sunset / Apusul, Premiul FIPRESCI la Veneția în 2018, este tot o întoarcere în istorie, ca și Son of Saul, de data aceasta înainte de Primul Război Mondial. Lumea crepusculară din Budapesta, al doilea mare oraș din Imperiul Austro-Ungar, este descoperită prin intermediul unei eroine, Irisz Leiter (Juli Jakab), și al lui Oszkár Brill (Vlad Ivanov), proprietarul unui magazin de pălării, bine situat în lumea mondenă.
Al treilea personaj important este camera, care o urmărește pe Irisz și ne face părtași la descoperirile ei, din acest film thriller, noir, dramă istorică. Tânăra, întoarsă acasă după mulți ani, știe că părinții au murit și afacerea lor a fost preluată de Brill. Vrea să se angajeze ca modistă la noul patron, care o refuză la început, dar descoperă apoi avantajele prezenței unui astfel de personaj, care poartă renumele în branșă al familiei. Jocul de-a șoarecele și pisica dintre cei doi este parte a dinamicii filmului, foarte tensionat, altfel. Numai că interacțiunea dintre cei doi este o bucată a marelui puzzle. Irisz află că are un frate, despre care nu știa nimic, și începe să-l caute. Drumurile o duc spre lumea interlopă a orașului, grupurile de anarhiști, dar și spre nobilimea cu o viață dubioasă, mascată de castele și legături aristocratice. Nimic nu e ce pare a fi. Budapesta epocii este un oraș al sărăciei, în care tinerele fete își vând cinstea pentru un ipotetic trai mai bun, în care perverșii și ticăloșii sunt cei care conduc jocul social, indiferent din clasa socială din care fac parte. O lume la apus, care se îndreaptă spre război. „Acest film este mărturia declarației mele de dragoste pentru cinema, la aproape un secol după filmul plin de speranță al lui Murnau, Sunrise, căruia îi aducem un omagiu. Sper ca Apusul să poarte în el unele dintre întrebările filmului lui Murnau.”, zice Nemes.
László Nemes se joacă destul de des cu scharf-ul și cu lumina. Avem o imagine neclară, cu multă agitație în cadru, pentru ca apoi un personaj să se apropie de cameră și să vedem despre cine e vorba. Cadrele fixe alternează cu un adevărat balet al camerei, care se mișcă printre personaje cu aceeași curiozitate pe care care o are Irisz. Nimeni nu se poate ascunde, în penumbră, semi-întuneric sau lumină.
Bugetul i-a permis cineastului să refacă decoruri și străzi din epoca antebelică, să creeze atmosfera marelui oraș, să aibă mulți figuranți din diferite straturi sociale, cu costumele potrivite.
Dincolo de corectitudinea istorică a reconstituirii, rămâne alegoria. Marele oraș se scufundă în propria mizerie, este o lume a haosului și cupidității.
„Cred că trăim într-o lume care nu e foarte diferită de cea de dinaintea Marelui Război din 1914. O lume complet oarbă față de forțele de distrugere își începe decăderea din interior. Pentru noi, istoria e acum...”, mai zice Nemes.
La avanpremiera din București, László Nemes a venit împreună cu Vlad Ivanov. Discuția a fost moderată de criticul de film Andrei Tănăsescu, iar Cristian Mungiu, prieten cu Nemes, a fost translator pentru acesta când s-a vorbit în limba română.
Perfecționist cum îl știm, Vlad Ivanov s-a străduit să învețe limba maghiară, iar coach pe platou i-a fost Levente Molnar, actorul care a jucat în Son of Saul.
Sunset / Apusul, Premiul FIPRESCI la Veneția în 2018, este tot o întoarcere în istorie, ca și Son of Saul, de data aceasta înainte de Primul Război Mondial. Lumea crepusculară din Budapesta, al doilea mare oraș din Imperiul Austro-Ungar, este descoperită prin intermediul unei eroine, Irisz Leiter (Juli Jakab), și al lui Oszkár Brill (Vlad Ivanov), proprietarul unui magazin de pălării, bine situat în lumea mondenă.
tensionat, altfel. Numai că interacțiunea dintre cei doi este o bucată a marelui puzzle. Irisz află că are un frate, despre care nu știa nimic, și începe să-l caute. Drumurile o duc spre lumea interlopă a orașului, grupurile de anarhiști, dar și spre nobilimea cu o viață dubioasă, mascată de castele și legături aristocratice. Nimic nu e ce pare a fi. Budapesta epocii este un oraș al sărăciei, în care tinerele fete își vând cinstea pentru un ipotetic trai mai bun, în care perverșii și ticăloșii sunt cei care conduc jocul social, indiferent din clasa socială din care fac parte. O lume la apus, care se îndreaptă spre război.
„Acest film este mărturia declarației mele de dragoste pentru cinema, la aproape un secol după filmul plin de speranță al lui Murnau, Sunrise, căruia îi aducem un omagiu. Sper ca Apusul să poarte în el unele dintre întrebările filmului lui Murnau.”, zice Nemes.
