REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Aproape de naturalism


     Unul din foarte puţinele lungmetraje produse independent în România, Film pentru prieteni prezintă încercarea nereuşită a unui bărbat de a se sinucide. Convenţia aleasă de Radu Jude este una cât se poate de apropiată de naturalism, filmul conţinând o singură tăietură de montaj vizibilă, restul de peste 50 de minute ale acestuia imortalizând - în timp real şi fără niciun fel de intervenţie aparentă a realizatorului la nivel de mizanscenă - testamentul oral lăsat de personajul suicidar apropiaţilor, iar ulterior împuşcăturii care îl răneşte grav, încercările de a-l menţine în viaţă ale vecinilor şi ale angajaţilor de pe ambulanţa chemată de ei.
     Film pentru prieteni e gândit să funcţioneze precum un clip de pe internet, realizat de către un anonim şi postat ulterior pe un site oarecare. În consecinţă, era necesar ca implicarea realizatorului în construct să fie cât mai mascată cu putinţă. Filmul trebuia să pară realizat cu adevărat de către protagonist, în ciuda faptului că acesta este interpretat de un actor uşor recognoscibil (Gabriel Spahiu). La nivelul credibilităţii poveştii putea pierde puncte Radu Jude dacă ar fi decis să confere mai multă coerenţă primei părţi a filmului, în care protagonistul li se adresează apropiaţilor prin intermediul camerei de luat vederi. Faptul că acesta îşi pierde în mai multe rânduri firul discursului şi că repetă aproximativ acelaşi tip de reproşuri la adresa unor personaje la care spectatorii nu au acces direct şi cărora nu le pot creiona niciun fel de reprezentare mentală din cauza lipsei de informaţii concludente livrate de către el, conduce la pierderea frecventă a atenţiei acestora pe durata derulării monologului. Spectatorii sunt plasaţi astfel în poziţia corectă din punct de vedere etic, fiind constrânşi să nu empatizeze şi, deci, să nu se ataşeze de protagonist. Au timp să se întrebe, în reprize, pe întreaga durată a primei jumătăţi a filmului, care e motivul pentru care privesc o asemenea construcţie cinematografică. Protagonistul este şi va rămâne un străin pentru ei şi, deşi se adresează frontal camerei, vorbeşte unor persoane (sau personaje) anume şi necunoscute lor, iar nu întregii umanităţi.
     Cea de-a doua parte a filmului, în care protagonistul se târăşte însângerat dintr-o parte în alta a camerei, nu va mai oferi răgaz de gândire nimănui. Totul pare real, iar actorul care îl interpretează pe protagonist pare să sufere de-a binelea. Nicio clipă mişcările celorlalte personaje care intră în cadrul fix stabilit din start nu par să fi fost gândite după o schemă sau să fi fost repetate. Există momente de linişte între cei doi vecini care sar în ajutorul protagonistului, altele de ezitare, o oarecare stânjeneală este uşor de reperat în modul lor de relaţionare. Natura evenimentului surprins de camera de filmat este atât de insolită, încât acţiunea suicidală a protagonistului devine brusc relevantă. Radu Jude are grijă în acest pasaj să se folosească de anumite detalii scenografice (o canapea îmbrăcată în muşama care nu absoarbe sângele, un sul de hârtie igienică cu care vecinii încearcă să oprească sângerarea protagonistului) pentru a stârni simţurile privitorilor. Apelează, în acelaşi timp, la elemente care pot stârni râsul, precum pârţul care îi scapă cel mai probabil rănitului, apărând însă într-un moment în care vecinul (Şerban Pavlu) stă ghemuit pe vine, ceea ce face imposibilă reperarea exactă a originii sunetului.
     Ceea ce determină funcţionalitatea constructului din Film pentru prieteni este ambiguizarea apartenenţei unuia sau altuia dintre elementele cinematografice care îl compun. Faptul că nu există garanţia că unul sau altul dintre detalii aparţine realizatorului sau actorilor, că nu se poate şti exact care element e căutat şi care a apărut spontan şi a fost captat întâmplător în imagine, sporeşte senzaţia de verosimilitate a filmului - până la urmă, marea miză a unei convenţii precum cea propusă de Film pentru prieteni. Iar faptul că niciun detaliu - fie el dramaturgic, vizual sau sonor - nu atrage suficient de mult atenţia asupra sa pentru a părea premeditat şi, deci, calculat la milimetru, este meritul lui Radu Jude.
     Sunt curios dacă un spectator dintr-o ţară în care Gabriel Spahiu nu este cunoscut şi care ar viziona filmul pe internet, lipsit de generice de început şi de final, ar crede că asistă la înregistrarea unui eveniment real. Şi sunt curios dacă, în acest caz, i-ar mai trece vreodată prin cap că s-ar putea sinucide apelând la o armă de foc.

 
(Film Menu, mai 2011)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: andrei rus, cronica de film, film pentru prieteni, radu jude

Opinii: