Aventurile unor pionieri-detectivi aflați în vacanța mare
— Filmografia dumneavoastră, Gheorghe Naghi, demonstrează anumite preferințe spre două genuri considerate, în general, dificile: comedia și filmul pentru copii. Aceste preferințe presupun și anumite responsabilități. Vi le-ați asumat conștient?
— Comedia și filmul cu și despre copii sunt «dificile» pentru cei care nu știu să le facă. De altfel acest lucru este valabil pentru toate genurile. Să fiu bine înțeles. Nu mă consider un desăvârșit regizor de comedie sau de filme pentru copii, dar în aceste genurl mă simt în largul meu. lubesc umorul, face parte din viața mea de fiecare zi, poate că și Moldova mea natală este de vină în această privință. lubesc copiii poate că și proprii mei copii au o vină în această privință. În general, mă străduiesc să fac filme pentru spectatori și aș vrea să vă asigur că cei mai severi și cei mai calzi spectatori sunt copiii. Evident că filmele pentru copii ca și comediile cer o bună cunoaștere a meseriei, experiență și un plus de...
— Ce anume?
— Responsabilitate.
— Ce dificultăți presupune astăzi realizarea unui film pentru copii?
— V-am mai spus. Pentru mine filmul pentru copii nu prezintă dificultăți deosebite. Trebuie să ținem seama de dezideratele genului și să știm precis ce vrem să spunem cu filmul respectiv.
— De exemplu cu Aventuri în Deltă ce vreți să spuneți?
— Epica este foarte clară. Știm de la început cine și de ce se înfruntă, ne-am fixat de la bun început care sunt forțele binelui și ale răului, și ne străduim să înfățișăm în mod atrăgător lupta dintre cei buni și cei răi. Filmul vrea să vorbească copiilor într-un limbaj cinematografic simplu despre eroism, prietenie, îndrăzneală, curajul de a învinge greutăți în numele idealurilor pionierești. Cei doi eroi acționează tot timpul împreună și sperăm că vor deveni modele pentru cei de vârsta lor.
— Dacă ar trebui să prezențați filmul într-un mod atrăgător, pentru un pliant publicitar să zicem, cum ați face-o?
— Nu sunt un ambițios. Aș dori să fiu al doilea și nu primul regizor care povestește dinainte subiectul unui film de aventuri.
— Dar dacă ați fi cronicar? Dacă ați privi totul cu exigență, cu detașare și obiectivitate ce ați spune despre filmul dvs. Ce v-ar mulțumi și ce v-ați reproșa?
— Mă aflu cu filmul într-o fază în care orice reproș mi-aș face ar mai fi posibil să intervin, să modific, să schimb ș.a.m.d. Ce mă mulțumește? Aș vrea să vă spun că, deși am văzut de câteva ori materialul filmat, el mă atrage în continuare. Mă mulțumește când simt că povestea se încheagă, când îi privesc pe actorii cei mici, ca și pe cei mari, când privesc imaginea lui
lon Anton, care este deosebit de reușită. Și dacă la acestea se vor adăuga sunetul de calitate al lui
Florin Camil și muzica lui
Dumitru Capoianu, v-am dezvăluit pe toți principalii mei colaboratori, la care se va adăuga în mod firesc, ca la mai toate filmele mele, montajul
Eugeniei Naghi.
— Cine sunt eroii filmului dv?
— Doi copii: unul de vreo 13, celălalt de vreo 9 ani. Numele lor nu spune acum nimic. Să sperăm că va spune după premieră.
— Și viitorul film? Tot pentru copii?
— Poate.
— Tot cu Luscalov?
— Da. Dar asta nu înseamnă că nu aș dori să realizez filme scrise și de alți scenariști. Mi-am exprimat această dorință nu demult într-un alt interviu, numind trei scenariști foarte talentați:
Titus Popovici,
Eugen Barbu și Nicolae Velea. Din păcate însă formularea mea nu a fost cea mai fericită. Cred că pentru orice regizor este o mare satisfacție de a aduce pe ecran dramaturgia lui Titus Popovici, iar eu nu voi face excepție în această privință. Din păcate n-am avut această șansă, după cum nu mi s-a adresat încă nici Eugen Barbu, poate pentru că nu mă consideră cel mai nimerit și s-ar putea ca dreptatea să fie de partea lor.
