REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



​Al doilea părinte al „Nopții furtunoase”


     În spatele acestei seninătăți continuă să gândească film, Maestrul! Domnia Sa ne învață: „Să nu râdeți prea tare; asta face riduri...” Și are dreptate. Fața Maestrului la 86 de ani este neridată.
     Prezența sa în filmul românesc a fost de bun augur pentru evoluția și impunerea aces­tui gen de creație la noi în țară și peste ho­tare. Atunci când vorbește de profesie o leagă, în mod firesc, de har, de vocație, de talent, de profesionalism. Arta i se pare des­chisă numai pentru cei care au ceva de co­municat.
     Rigoarea artistică și disciplina sunt — zice — două componente esențiale ale muncii re­gizorale. A reușit sa rămână vertical în viață și în creație. Nu se consideră un pensionar; continua să lucreze. Îmi vorbește de un sce­nariu după D.D. Pătrășcanu și, mai ales, de altul inspirat din viața lui Leonard — prințul operetei românești.
     Citatele din scenariu sunt strălucit interpre­tate de regizorul-actor. — „Știi că am făcut și poezii?”. Și versurile pe care le rostește curg cursiv, cu o mare încărcătură de umor și iro­nie. Ca un desăvârșit actor atunci când recită, înalță versul în zona expresivității, cu o muzi­calitate firească și cu un sens precis. Îi urmă­resc fiecare vers, amuzat de conținutul neaș­teptat, învăluit cu un umor disimulat. Nota ușor frivolă, mă face să cred că versurile pu­teau constitui foarte bune texte pentru mu­zica ușoară.
     „Aveam o voce foarte frumoasă și mă gân­deam să devin cântăreț.” ÎI cred pentru că simt muzicalitatea rostirii sale și caracterul melodios al frazării artistice. Maestrul poate să reînvie oricând murmurul unor melodii de odinioară.
     „În clasa a IV-a primară am fost și premiat la desen. Făceam toate desenele colegilor mei din clasa. Hai să-ți arăt câteva desene”. Într-un bloc mic de desen sunt păstrate mai multe portrete surprinse din profil, caricaturizate cu blândețe.
     — „Multă vreme am făcut caricaturi ale ac­torilor, pentru gazete. lată câteva din ele”. Privesc un album în care sunt păstrate por­tretele unor actori în vogă din perioada 1930-1940. Linia este decisă, caracterul sur­prins în esența sa, fără înflorituri inutile. De­senul este frumos elegant, cursiv. „Am avut și expoziție de caricatură în sala „Mozart” (în actualul local al magazinului „Romanța” de pe calea Victoriei). „Am fost și actor la Tea­trul Național din Iași.”
     Faptul că Jean Georgescu este un talent polivalent îmi dezvăluie ceva din misterul ar­tei sale. Deci: poet, actor, cântăreț, caricatu­rist, regizor. Faptul că Jean Georgescu dese­nează îmi reconfirmă o veche teorie a mea despre marii regizori care au fost, mai desenatori, oameni care mânuiau cu ușurință linia și compuneau cu fantezie un desen. Așa se explică obsesia perfecțiunii cadrului, aten­ția acordată decorului, obiectelor, detaliilor în filmele sale. Privesc mâinile Maestrului; neo­bișnuit de expresive ele continuă să vor­bească cu fiecare gest.
     Monologul său, subliniat, pe alocuri, cu fine mișcări ale unor degete active, inteligente, dezvăluie un sens, accentuează o idee... Încordat, Adrian Gheorghe expune ca­dru după cadru, fixând, pentru eternitate, imagini ale Maestrului și ale mâinilor sale.
     Între timp, prin ușa deschisă a balconului, observ un porumbel care planează și începe să ciugulească bucățele de pâine. Maestru spune:
     „E blând, mănâncă din palmă.”
     Am notat tot ce-a zis, dar o parte din notițele reconstituite le-am rătăcit printre radio­grafiile și materialele pregătite pentru un congres de soția mea. În lipsa unor detalii in­finitezimale rămâne o frumoasă amintire glo­bală. Întâlnirea unui artist exemplar.
(Cinema nr. 11, noimebrie 1987)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: ion truica, jean georgescu, o noapte furtunoasa

Opinii: