Baloane de curcubeu este o comedie burlescă în care protagoniști sunt președintele CAP-ului ( Dorel Vișan) unui sat de pe malul Dunării, tânăra lui soție (Magda Catone) și fostul iubit al acesteia (Mitică Iancu), proaspăt eliberat din închisoare. Atât povestea, cât și stilistica se îndepărtează de reprezentările idilice despre viața la țară și munca agricolă conforme cu prioritățile tematice ale Partidului Comunist, ceea ce a provocat și lungul șir de vizionări și modificări la care a fost supus acest film. Varianta proiectată la Sibiu este cea mai apropiată de montajul inițial al regizorului Iosif Demian, această copie fiind păstrată de operatorul filmului până la începutul anilor 90.
Dacă Baloane de curcubeu a fost blocat într-o buclă a verificărilor permanente ale cenzurii, O lacrimă de fată, care se petrece de asemenea în universul satului și care nu îl idealizează, s-a strecurat sub privirile comisiei de cenzură ca fiind un film fără prea mare importanță. Cu ocazia prezenței lui Iosif Demian la Sibiu, regizorul ne-a acordat un interviu în care a povestit mai multe despre istoria celor două filme, despre cum lucrează cu actorii, profesioniști și amatori – ambele filme integrează localnicii în diferite roluri –, sau despre deciziile stilistice ale celor două filme.
Spre exemplu, despre folosirea cadrului fix în Baloane de curcubeu, regizorul spune: „Inițial am vrut cu mișcare și mișcarea mi s-a părut că întrerupe ce se întâmplă pentru spectator. Și atunci am zis că în loc să fie o calitate, devine un impediment și am scos mișcarea complet și am lăsat cadrul fix. În plus, n-am vrut ca ce se întâmplă să fie pentru cameră. În fața camerei, dar nu pentru cameră și de aia uneori sunt capetele tăiate după un stâlp sau rămân în afara cadrului. Am zis că așa e și în viață, nu întotdeauna vezi tot ce se întâmplă, vezi doar o parte și important este să-ți imaginezi ce e lăsat în afara cadrului pentru că altfel ești manipulat doar cu acea informație – foarte săracă – care e în cadru. Important este să ai această capacitate să-ți imaginezi și asta te și obligă să urmărești ce se întâmplă acolo, ce ți se sugerează în cadru pentru ce se întâmplă afară.”
Despre decizia de a filma investigația detectivului pe 35 mm, totodată filmând pe 16 mm interogatoriile, Iosif Demian a spus: „Noi n-am vrut niciodată să arate superb și clean – n-am vrut. Am spus că dacă tu înfrumusețezi viața și o faci să sclipească, devine artificială. Acolo mă interesau oamenii și ce era în mintea lor, felul în care ei se dedublau. [Aveam] filmul pe 35 și era filmul în film care era pe 16. M-am dus la televiziune, am luat de acolo un operator, pe Constantin Chelba, care venea cu aparatul, care era de la televiziune pe 16 mm. Eu m-am dus personal la laborator acolo ca să ridic pelicula și în clipa în care am ridicat pelicula, primul lucru pe care l-am făcut am deschis cutia. [Eu] am vrut să voalez pentru că dacă voalai ulterior, în post-producție, era deja o voalare controlată. Ori aici, noi când filmam nu știam unde va cădea voalul. [Am] mizat pe această șansă de a se întâmpla fără să intervin.”
Imagine: Valeriu Ciubotaru
Montaj: Radu Georgescu