Interpreți și roluri
Ca în toate filmele ce pot fi citite și ca o poveste a prieteniei și a solidarității dintre doi bărbați, armonia dar și insolitul cuplului actoricesc capătă greutatea unei adevărate pietre de încercare. Farmecul și puterea unui astfel de duo nu se află atât în forțele lor reunite (uneori două genii se pot anula reciproc), cât și în imprevizibilul omenești dintre indivizi ce par a veni din direcții diferite și care în mod cert au trăit experiențe ce nu seamănă între ele. În această privință, ce poate fi mai străin de nonșalanța extravaganta a lui
Gheorghe Visu, interpretul lui Sarca din
Să mori rănit din dragoste de viață decât aerul suav-năuc, cu expresă trimitere haroldlloydiană, al lui
Claudiu Bleonț al cărui erou se numește, tocmai pentru că e răsărit din lumea cărților, Horațiu?
Dacă la nivelul dramaturgiei, al oricărei dramaturgii, este lesne de ghicit că acțiunea va fi dusă în apate de ei, revine actorilor-și desigur regizorului care a creat situațiile respective — meritul conotațiilor afective ce transformă o întâlnire necesară într-o fraternitate a sufletelor. Să privim atent prima apariție a lui Visu în acel ochi de geam, în secvența încercării lăutarului de a lega melodia ,,Prin fumul de țigară”. Horațiu o îngână nedeslușit, fals, Sarca se ivește, salvator, la momentul potrivit, ca o prefigurare a spiritului protector și iute aflător de soluții. Întreaga evoluție a relației dintre cei doi băieți va sta sub semnul dorinței de ocrotire reciprocă, întrucât și blândul, stângaciul Horațiu, va ști, atunci când va fi nevoie, să acționeze eficace pentru salvarea tovarășului. De altfel, inteligența artistică a lui Claudiu Bleonț îl conduce către refuzul contrazicerii obstinate a tipului obișnuit al „omului de acțiune”: ambiția lui nu este să clatine modele, ci să impună și altele. Este limpede că eroul său se simte, printre idei, la el acasă (a se vedea siguranța cu care își prezintă planul desenat al acțiunii), dar este atât de limpede că el se va îndrepta către moarte fără nici „o lonjă de siguranță”. Vorbele aparținând lui Sarca erau, desigur, felul lui de a-și persifla propriul curaj — și Gheorghe Visu descoperă tot timpul noi chipuri ale jocului de-a v-ați ascunselea — pentru că, dacă ar fi trebuit, nu ar fi pregetat să fie, până în ultima clipă, alături de prietenul său.
O apariție întru totul memorabilă realizează și
Marcel Iureș, pe care
Mircea Veroiu l-a ispitit cu șansa despărțirii de o anumită poză romantică. O compoziție studiată și supravegheată în toate articulațiile sale, aducând, prin glacialitate, lentoare, străvezime terifiantă premoniția morții, indică un actor al multor deschideri.