”Acordajul profesorului Octav”: O comedie muzicală

Acordajul profesorului Octav e o comedie muzicală despre un tânăr matematician pe care l-au lăsat mușchii faciali responsabili cu zâmbitul. Ei, căutarea lui după zâmbetul pierdut e declanșată de întâlnirea cu o colegă, care debutează cu potențial romantic, dar se transformă într-un fiasco, după ce Octav schimonosește un rânjet în încercarea lui de a răspunde zâmbetului fetei, pe care oricum îl citește greșit – de fapt, se datora petei de indigo de pe fruntea lui și nu însemna un început de flirt. Dar de aici încolo, Octav e determinat să-și regăsească zâmbetul din copilărie.
          La nivel narativ, importanța muzicii este motivată, lui Octav i s-a interzis în copilărie să-și urmeze pasiunea pentru muzică, și chiar anunță, din al doilea cadru al filmului, printr-un flashback  în care băiatul Octav este introdus de vecinul său în ale muzicii. (Rezolvarea situației va veni mai târziu, printr-un alt flashback, care rimează cu cel de la început.) În plus, o bună parte din muzica de pe coloana sonoră e diegetică, chiar și în secvența orchestrei, care nu face parte din realitatea personajului, fiecare notă e justificată printr-un instrument din cadru și au fost înregistrate sincron.
          Germain Kanda, regizorul filmului, folosește ilustrația muzicală pentru a puncta situația comică, ba chiar muzica e sursa principală de umor – și o face aproape pe tot parcursul filmului. Nu e vorba de un musical, tehnica lui Kanda e împrumutată din desenele animate din anii '30-'60, de la Hollywood, respectiv Looney Tunes și Merry Melodies, ale celor de la Warner Bros, și Silly Symphony, seria muzicală de la Walt Disney. Acordajul profesorului Octav nu are nimic violent, în stilul celor de la Warner Bros. De exemplu, cei de la WB probabil că ar fi profitat de momentul din final, când dirijorul îi atinge mușchii faciali profesorului, pentru a-l plesni sănătos și fără consecințe grave. Totuși, ironia filmului și gagurile ce țin de burlesc sunt mai aproape de umorul Looney Tunes decât de drăgălășenia serioasă a lui Silly Symphony.
          Într-un film precum Acordajul profesorului Octav e nevoie de multă atenție din partea echipei de montaj, video și sunet, din moment ce comicul se bazează pe dinamica dintre imagine și muzică.
Filmul a primit de curând, la Arkadia ShortFest, Premiul Publicului, cel mai important din competiție. Echipa de realizatori a fost reprezentată de Alexa Mihăiescu, producător executiv, și Iulian Cristian Nunu, editor sunet. Imagine: Dan Țuculescu