"Mă numesc Fraţilă Delia-Cristina şi sunt cea mai fericită şi norocoasă fată din lume. Am trimis trei etichete de suc Bibo Multifruct şi am câştigat acest superb Logan Break."
În primul lungmetraj al lui
Radu Jude,
Cea mai fericită fată din lume, fericirea sună ca o nucă goală de proporţii cosmice. O fată de 18 ani, timidă şi provincială, Delia-Cristina Fraţilă (Andreea Boşneag), a băut, a câştigat, a venit la Bucureşti cu părinţii (Vasile Muraru şi Violeta Haret) să filmeze un testimonial şi să-şi ridice maşina.
Suntem martori în timp real la drumul familiei, la ziua de filmare, la clişeele din spatele lumii publicitare şi în general la toate amănuntele care aici transformă fericirea într-un gest mecanic. Ce este admirabil la filmul lui Radu Jude este că ne pune pe tavă toate pârghiile care altereaza relaţiile familiale în România de tranziţie: părinţii vor să vândă maşina şi să investească banii într-o afacere, Delia în schimb vrea să o păstreze ca pe un obiect de preţ.
Replici de genul "ne-am sacrificat să nu-ţi lipsească nimic" sau "dacă nu vinzi maşina nu mai ai nimic de-a face cu noi", rostite de tatăl fetei, s-ar putea să vă sune cunoscut ş să recunoaşteţi din mers dimensiunea tragi-comică a relaţiilor filiale la români.
Chiar dacă filmul ar fi putut creea aceeaşi senzaţie şi în mai puţin de 100 de minute, rămâne un
must-see pe lista producţiilor româneşti din 2009.
Bea şi tu Fericire Multifruct!
