În următorii ani filmele noastre vor fi de televiziune sau nu vor fi deloc.
Nu e o previziune de Casandră, ci una realistă, făcută după ce am asistat cum ceea ce numeam pompos cinematografie s-a pulverizat. Dacă în numai şapte ani s-a ajuns de Ia o producţie de douăzeci şi cinci de lung metraje pe an la una de numai patru se poate anticipa uşor cifra în viitorul imediat. Sperând din toată inima că ea nu va fi totuşi zero, am recepţionat cu optimism iniţiativele compensatorii ale Studioului de film al TVR care şi-a luat în serios, de la o vreme, misiunea de producător de pelicule de ficţiune. Am semnalat, la vremea premierei lor, calităţile unor creaţii precum
Aici nu mai locuieşte nimeni de
Malvina Urşianu,
Capul de zimbru de
Nicolae Mărgineanu,
Conferinţă la nivel înalt de
Radu Gabrea. Am scris şi vom mai scrie despre cât de mult fac televiziunile europene (franceză, italiană, belgiană) pentru cinema. Nu poate decât să ne bucure că acum Ii se alătură şi televiziunea naţională. Ea trebuie s-o facă, are mijloacele şi datoria de a lansa noi talente.
Se recurge abuziv în ultima vreme la ideea că tinerii trebuie puşi în valoare, de cele mai multe ori pur retoric. De aceea oamenii care fac realmente ceva pentru ei trebuie să fie, dacă nu lăudaţi, încurajaţi să persevereze. Unul dintre aceştia este Dan Necşulea care, în calitatea sa de director al Studioului de Film al TVR a încredinţat unor proaspeţi absolvenţi de la ATF regia unor scurt metraje grupate în ciclul imposibile iubiri, programate la început de an pe micul ecran. Numele tinerilor sunt deja cunoscute celor care au urmărit festivalurile studenţeşti, pe cel de la Costineşti sau DAKINO. Chiar dacă cele şase filme nu sunt perfecte şi în orice caz nu de aceeaşi valoare, găsim în ele pasaje de cinema de calitate şi ceva din acea prospeţime fără de care debuturile nu-şi au rostul. Cu precizarea că cinci dintre ele dezvoltă scenarii semnate de cineastul Marius Dumitru Şopterean (care nu şi-a asumat regia niciunuia) consacrăm câte un succint comentariu fiecăruia.
Lumina
Recunosc dintru început că
Gheorghe Preda a fost numele pe care am pariat cel mai mult în timpul studenţiei sale. Am savurat umorul negru din
Cântarea cântărilor şi livrescul parodic din
Madame Bovary, am apreciat inteligenţa sarcasmului din
Schimbarea la faţă. Mi s-a părut cu totul remarcabil curajul său de a pătrunde în universul straniu al genialului şi nefericitului regizor Aureliu Manea în
Lumina din jurul trupului. Gheorghe Preda este unul din puţinele cazuri de studenţi care au reuşit, încă din perioada de ucenicie, să-şi definească un timbru propriu şi să-şi alcătuiască o incipientă reţea de teme şi motive favorite.
lată de ce ne-a mirat opţiunea pentru un subiect ca cel al peliculei T.V.
Lumina. Povestea unui tânăr încarcerat în anii '50 pentru o vină imaginară, cu torturile fizice şi psihice la care este supus şi căutarea salvării prin iubire, nu rezonează cu ceea ce mi se părea a defini pe acest cineast de o ironie postmodernă. Regizorul dovedeşte însă, chiar şi în acest încrâncenat film, că ştie să creeze atmosferă (mai ales coşmarescă) şi să sugereze resorturile intime ale persoanejlor. Continui să-mi păstrez, totuşi, încrederea în talentul lui Preda.
Regia: Gheorghe Preda; Scenariul: Gheorghe Preda după o idee de Marius Dumitru Şopterean; Imaginea: Nicolae Niţă; Cu:
Vlad Zamfirescu, Laura Creţ, Alexandru Jitea
Ploaia
Sinişa Dragin a cucerit mai multe premii (dintre care unul mai important la Oberhausen) cu un reportaj mânios despre furtul petrolului,
Tristeţea aurului negru. Pare ciudat, dar înclinaţia sa poetică se putea intui chiar şi din imaginile austere ale documentarului amintit, ea căpătând contur în acest mic film despre o farsă idioată cu un efect imprevizibil. O femeie foarte singură îşi găseşte perechea în urma unei glume al cărei autor e un june glmeţ, mirat şi el „unde dai şi under crapă”. Ştiinţa detaliului este calitatea majoră a scriiturii lui Dragin care va apărea în curând pe micul ecran ca autor al unui lung metraj.
Regia: Sinişa Dragin; Scenariul: Marius Dumitru Şopterean; Imaginea: Mihai Truică; Cu: Oana Tudor, Ovidiu Niculescu
Meditaţia
Un titlu destul de neinspirat poartă acest totuşi interesant film, cel mai omogen stilistic din ciclul Iubiri imposibile după părerea mea. Un spărgător de locuinţe căzut sub vraja muzicii de pian şi prins din pricina fatalei sale slăbiciuni: o poveste cu tâlc narată eliptic şi fără a se recurge la cuvinte. Dialogul dintre zgomotul buldozerului, ce însoţeşte apariţia hoţului, şi melodia celestă a clapelor asigură şi dramatism şi suspans în acest scurt metraj ce dovedeşte încrederea autorului în capacitatea spectatorului de a auzi, de a vedea şi de a înţelege.
Regia:
Vali Hotea; Scenariul: Marius Dumitru Şopterean; Imaginea: loan Cristodulo; Cu: Emil Hoştină, Alina Stoica
Aur
Povestea unui adulter în care vinovata e pedepsită în mod pervers: bărbatul fură bijuteria dăruită de amant şi i-o face din nou cadou, prefăcându-se că nu ştie nimic. În afara poantei finale, restul e povestit destul de convenţional şi fără o prea abilă gradare a suspansului. Ar fi de remarcat, totuşi, lucrul cu actorii, Mara Grigore şi Mihai Constantin dovedindu-se convingători.
Regia: Teodor Hacigheanu; Scenariul: Marius Dumitru Şopterean; Imaginea:
Liviu Pojoni; Cu: Mara Grigore,
Mihai Constantin
Muşcatele
Adulterul la vârsta a treia, ar putea fi rezumat subiectul acestui scheci ai cărui protagonişti nu sunt priviţi cu sarcasm, ci mai degrabă cu compasiune. Povestit corect, dar destul de previzibil,
Muşcatele îşi găseşte interesul într-un recital Mitică Popescu pe care mulţi îl vor fi savurat, cu siguranţă.
Regia:
Radu Muntean; Scenariul: Marius Dumitru Şopterean; Imaginea: Constantin Chelba; Cu:
Mitică Popescu, Cita Baciu, Eugen Racoţi
Tragica poveste de dragoste a celor doi
Revanşându-se asupra academismului filmului mai sus pomenit, regizorul Radu Muntean povesteşte pe muzică rock o altă „iubire imposibilă”, în care simţim trepidaţia şi scepticismul timpurilor moderne. Pentru bravura plan−secvenţei lungă cât filmul, atmosfera densă şi modernitatea punerii în pagină, pelicula a câştigat Marele Premiu la Costineşti la ediţia trecută şi a fost selectată de mai multe festivaluri internaţionale. O carte de vizită care obligă.
Regia: Radu Muntean; Scenariul: Radu Muntean; Imaginea: Constantin Chelba; Cu: Sorin Cristea, Gianina Corondan, Adrian Pleşca.
