Aproximativ 30 de ani despart două filme pe aceeași temă: tinerii la vârsta bacalaureatului -
Zâmbet de soare (1987) versus
#Selfie (2013). Interesant este că ambele pelicule sunt emanația unor femei-regizor:
Elisabeta Bostan versus
Cristina Iacob. Două generații diferite, două abordări diferite. Nu este vorba doar despre profesionalismul celor două realizatoare, de distanța între cel incontestabil al Elisabetei Bostan și cel îndoielnic al Cristinei Iacob, ci despre substanța filmelor invocate.
Zâmbet de soare este cuceritor prin candoare, bun simț și bun gust, calități care în doar trei decenii au devenit anacronice. Iubirea nu mai înseamnă căutarea sufletului pereche, ci o permanentă goană după sex. Școala nu mai este o etapă formatoare de intelect și caractere, ci doar un loc plicticos din care trebuie evadat cât mai repede. Bacalaureatul nu mai are greutatea unei competiții pregătită cu seriozitate și așteptată cu emoție, ci o farsă. Profesorii nu mai au autoritatea unor împărați care te conduc în regatul cunoașterii, ci niște playboy care stârnesc visele erotice ale junelor eleve cu gândul la distracție și le dau lecții de minciună. Părinții își pierd orice autoritate, preocupați fiind să-și „trăiască viața”.
Zâmbet de soare este un film idilic,
#Selfie este un film pragmatic. „Hai să visăm că suntem prinți și prințese!” cedează locul prea des auzitei interogații „dacă nu acum, când?”. Fantezia copilărească nu mai e la modă pentru că a fost anihilată de golănie și grobianism. Imperativul „După bac!” și-a pierdut orice sens din moment ce bacalaureatul nu mai este pasul hotărâtor dintre adolescență și maturitate, ci o biată corvoadă pusă în calea distracției erotico-șmenare.
Zâmbet de soare este un musical antrenant, susținut de partitura lui Marius Țeicu și interpretat cu brio de Carmen Galin, Mircea Diaconu, Bianca Brad și Tudor Petruț. Unde sunt ei acum? La începutul anilor 90,
Carmen Galin a renunțat definitiv la cariera ei artistică, cam tot așa cum a făcut-o și Greta Garbo cândva. Dar spre deosebire de Garbo care era un star, un idol, o efigie și s-a temut ca bătrânețea să nu-i stirbească gloria, Galin era o mare actriță care mai avea multe roluri de jucat pe scenă și pe ecran. Tot la începutul anilor 90, Tudor Petruț a plecat la Los Angeles. O vreme a fost acolo profesor de liceu, a devenit cunoscut in America ca Peggy, personajul interpretat intr-o reclamă la Discover Card, s-a acreditat ca jurnalist în presa străină pentru că trimikte corespondențe în țară și mai păstrează contactul cu cinematografia în calitate de consultant și scenarist. Bianca Brad a mizat pe cartea frumuseții sale incontestabile care i-a adus la un moment dat titlul de Miss Romania. A apărut în diferite show-uri TV, s-a implicat în afaceri și a generat subiecte de prima pagină prin tabloide. Cât despre
Mircea Diaconu, care se împarte între București și Bruxelles în calitate de politician, e greu de crezut că va mai reedita succesele actoricești de altă dată.
Deci, revenind la titlu, A fost odată ca niciodată!