Dimineţile unui băiat cuminte (1966)

Opinia criticului
“Luciditatea observației, gravitatea reflecției lui Blaier și Stoiciu nu pot fi decât prețuite. Diminețile unui băiat cuminte fixează două tipuri memorabile în care se pot recunoaște ipostaze morale ale unei întregi generații. Fane exprimă o admirabilă robustețe sufletească, simplitate și căldură umană, o cordialitate afectuoasă. Vive, mai complicat psihologicește, traduce un refuz rece, tăios, al sentimentalismului, asprimea maturității care detestă echivocurile și iubește profunzimea. Avatarurile eroului, oscilațiile nu lipsite de dramatism sunt imaginea demersurilor prin care se încheagă o conștiință, un modus vivendi, o sensibilitate nouă în fața unui univers insolit, plin de întrebări. Experiențele lui Vive sunt confruntări cu mediul ambient, descrise de Blaier cu exactitate (…) și confruntarea devine adânc revelatoare în definirea unui caracter (…). Aceste personaje mi se par singurele care nu pun capăt aventurilor spirituale când proiecția s-a sfârșit, singurele care pot trece granițele ecranului”. (George Littera, Cinema, nr 8 / 1968)
 

"Film cap de serie, film de ruptură decisivă din plutonul peliculelor comode. Vive, băiatul îmboldit mereu să o ia din loc în căutarea unui drum la capătul  căruia să se poată afla pe sine însuşi, să se poată raporta cu demnitate la cei din jur, dincolo de prescrierile şi grijile paternaliste, acest Vive ni se înfăţişa, datorită ochiului de fin observator al cineastului, un erou capabil să instaleze întregul film într-o zonă problematică." (Magda Mihăilescu, Magazin estival Cinema 1983)
 

.