Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film





Ecaterina Oproiu


  • Critic de film
  • Născut(ă): 13.09.1929 la Vulcana (Dâmboviţa)
     Publicistă, critic de film, dramaturg, scenaristă, scriitoare, autoare și traducătoare română. Studii de arhitectură. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1952. La data absolvirii facultății era deja cunoscută ca publicistă cu articole semnate în România Liberă și alte publicații periodice ale timpului. A început să publice având sprijinul profesional al familiei Bellu. Niculae Bellu era redactorul șef responsabil al României Libere, devenind ulterior Profesorul de Etică al Universității, iar soția sa, Elena Bellu, i-a devenit Ecaterinei Oproiu o prietenă apropiată. 

     Între anii 1965-1989 a fost redactor-șef al revistei Cinema. A făcut parte din jurii internaționale, delegații, comisii de achiziție a filmelor străine, comitete de vizionare. A scris cronici de la aproximativ 30 de ediții Cannes , publicate în România literară și în Cinema. Cunoscută pentru piesele ei de teatru, Ecaterina Oproiu a transpus în acestea teme precum complexitatea cuplului și condiția feminismului: ,,Nu sunt turnul Eiffel”, ,,Cerul înstelat deasupra noastră”, ,,Interviu”, ,,3x8 plus infinitul”. A colaborat cu TVR, prezentând filmele ce rulau în cadrul emisiunii ,,Telecinemateca”. Vicepreședintă a Federației Internaționale a Presei Cinematografice (FIPRESCI) în 1975. A fost printre puținii intelectuali români comuniști preocupați de feminism. Traduce din franceză Drama eliberării femeii a lui Mathilde Niel, publicată la Editura Politică în 1974. 

     După schimbarea regimului comunist din 1989, deși căzută în dizgrație, Ecaterina Oproiu a continuat să publice în săptămânalul ,,Adevărul literar și artistic”. Între anii 1992 și 2002 a făcut parte din Consiliul Național al Audiovizualului. Între 2014 si 2017 a publicat trei antologii de diaristică și cronici (Jurnal I, Jurnal II, Jurnal III), una de teatru (Comedii cu nisip în dinți), o piesă de sine stătătoare (Furnizorii Casei Regale) și două romane (Miss România, O garsonieră în iad).

      A fost căsătorită cu economistul român Costin Murgescu. 

     Premiul Academiei Române pentru dramaturgie (1978). A obținut două premii pentru critică cinematografică ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1977 („pentru cronicile filmelor românești din ziarul România Liberă”) și în 1982 („pentru contribuția sa la afirmarea cinematografiei românești”). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”. În 2002 i se conferă Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler de către Ion Iliescu. Premiul Academic şi Trofeul UCIN pentru întreaga activitate (2014).
mai mult...

Galerie foto


Cunoscut pentru:

Premii

  • 1977
ACIN Premiul pentru cronicile de film românesc apărute în ziarul "România liberă"
  • 1982
ACIN Premiul pentru contribuţia deosebită în analizarea şi promovarea valorilor estetice şi ideologice ale filmului românesc
  • 2014
UCIN Premiul Academic şi Trofeul UCIN pentru întreaga activitate

Articole și Interviuri

Angela merge mai departe
Angelicus
Animaţia animatorilor
Animaţia noastră între cosmos şi cotidian
​Arma nesecretă în războiul anti-video
Baladă despre un erou al dreptății
Bun venit, tânără debutantă!
Buzduganul cu trei peceți
“Castelul din Carpați” - cronică de film (1)
Concurs
„Croaziera” – cronică de film
Cultura ochiului şi civilizaţia criticului
De dragul tău Anca (1)
Despre artă nu se poate filma decât cu artă
Despre o anume datorie – cronică de film
Destinația Mahmudia
„Detașamentul „Concordia” – cronică de film
Doctorul Poenaru
​Documentarul ca sursă şi resursă
„Domnișoara Aurica” – cronică de film
Dragostea și revoluția (1)
“Dragostea mea călătoare” – cronică de film
Dragul nostru D.I.S.
Duios Anastasia trecea…
După Mamaia ‘68: Încotro animaţia?
E atât de aproape fericirea
Eroi ai filmului românesc – Tineri, romantici, revoluționari
Eu, tu şi Ovidiu
Festivaluri – Leipzig 1964
Fructe de pădure (3)
Furtuna pe (micul) ecran
Iarna bobocilor
​Hipnoza palmei (de aur)
Împușcături sub clar de lună
Înghițitorul de săbii
Liniștea din adâncuri
Mama
Marele singuratic
Mânia
Mondo umano
​O cupă de lucru
​Orgile din Transilvania
Orgolii
O nouă deschidere spre filmul cu tineri și despre tineri
„100 de lei”, pseudonimul indiferenței – cronică de film
„Pădurea nebună” între carte și ecran
Pădurea spânzuraţilor – O peliculă de circulaţie europeană
Pornind de la clasici…
Prea tineri pentru riduri
“Profetul, aurul și ardelenii” - cronică de film
Profesionalismul, între virtuți și capcane *)
„Profesiune: filmul”, dar şi „profesiune: critica”
​„Promisiuni” – cronică de film
„Puterea şi adevărul” – ...şi un examen al publicului
„Quo vadis, homo sapiens” - cronică de film
“Rătăcire” – cronică de film
„Regăsire” – cronică de film
Secvenţe (2)
”Semnul șarpelui” - cronică de film
Septembrie
​„Sper să ne mai vedem” – cronică de film
„Stele de iarnă” – cronică de film (1)
Un spectacol: Elvira Popescu
Urgia
Vocația ca strigăt și ca șoaptă
​„Zidul” — Vin tinerii! — Să vină!