Opinia criticului
„Toată lumea face de la un timp documentare de artă, dar puțini sunt cei care le fac bine. Printre aceștia, la loc de frunte, este Mirel Ilieșiu, mai ales când se află într-o companie de talia lui Dan Hăulică și Doru Segal, inspirați de o operă atât de originală cum e pictura lui Henri Catargi. În acord cu fluxul larg, ca o incantație de o aleasă ținută, al comentariului lui Dan Hăulică, regizorul și operatorul intră cu aparatul în sălile expoziției Catargi, precum Alain Resnais în penumbra lungilor coridoare de la Marienbad. Autorii detectează astfel atmosfera și reperele caracteristice ale tablourilor, «tandrețea imediatului și dreptatea implacabilă a gândului care ordonează și construiește». Pentru Mirel Ilieșiu și Doru Segal, documentarul de artă nu este o înșiruire de tablouri filmate în ambianțe neutre. Pânzele fac, în viziunea lor, corp comun cu spațiul înconjurător, la fel cum reportajul pe marginea evenimentului se îmbină cu exegeza de specialitate a operelor. La început apar pereții albi, imaculați, ai expoziției, așteptând tablourile, prezența omului care dă viață și sens universului. Este ideea pe care autorii documentarului o finalizează pătrunzând, în ultima secvență a filmului, în atelierul pictorului, descoperindu-l pe acesta, taciturn, dar transfigurat de gând, în fața șevaletului.” (
Val. S. Deleanu, Cinema nr. 10, octombrie 1975)
