Brazi și palmieri (1974)

Opinia criticului
„Calitățile de regizor ale operatorului Doru Segall le cunoaștem de la Marile emoții mici. lată-le reafirmate într-un jurnal de călătorie, semnat împreună cu Radu Ursache. Cineastul autentic nu-și uită vocația de artist nici când se deplasează în interes de serviciu, de pildă în republica Sri Lanka, pentru un film publicitar. Cu această ocazie, el mai face încă un film, «de amorul artei», cu mijloace minime, aducându-ne mărturia unui om din țara brazilor despre «insula splendidă» cu palmieri din sudul Indiei. Astfel ne convingem că autorul nu e un simplu profesionist al camerei, că el are un bun ochi și o bună ureche de reporter: reține denumiri și expresii locale, face asociații revelatoare între modern și străvechi, între om și faună, între monument și natură, știe să decupeze, să surprindă detalii, să compună metafore. Ce repertoriu captivant am putea realiza (dacă un astfel de film n-ar rămâne unicat), pentru un cinematograf «Timpuri Noi» care și-ar merita numele și ar reveni la menirea sa.” (Valerian Sava, Cinema nr. 3, martie 1975)