Sculptorul Anghel (1975)

Opinia criticului
„Această evocare aproape patetică a operei lui G.D. Anghel pornește de la statuia lui Eminescu, expusă la Ateneu, în care autorii văd «efigia poeziei, dar și a verticalității morale a acestui popor». Constantin Budișteanu încearcă să ne introducă în atmosfera proprie creațiilor marelui sculptor, filmându-i lucrările ca pe niște «cariatide pentru un posibil templu al demnității umane», luminându-le pe fond de noapte, folosind transfocările, supraimpresiunile și ilustrația muzicală cu orgă. Oarecare exces de formulări precum «retortele sensibilității» sau «zodia eternității și absolutului», altminteri un documentar în care vibrația patetică este autentică și convingătoare.” (Val.S. Deleanu, Cinema nr. 6, iunie 1975)