Opinia criticului
„Saltul Paulei Segall de la jurnalul de actualități la filmul de artă ni s-a părut impresionant. Pentru că el putea fi mai scurt, până la genul proxim, de pildă reportajul sau filmul de anchetă socială. Am semnalat din primul moment, la rubrica de față, acest salt la antipozi, doritori să vedem ce va urma.
Dar dacă
Matrice justifica considerația noastră pentru probele de sensibilitate pe care le conține, filmele următoare,
Mirabila culoare și acest
Orașul inefabil, ne descurajează prin eclectismul și prețiozitatea lor. Sigur, niciodată nu-i fără folos să oferim publicului spre contemplare o suită de tablouri, oricât de capricioasă ar fi acumularea lor, cum se întâmplă, în acest caz, cu lucrările extrem de numeroase și diverse ca gen și valoare inspirate timp de un secol de orașul București. Dar față de nivelul atins de documentarul nostru de artă, față de concentrarea de forțe existentă în acest domeniu (dovadă că în acest număr n-am putut să vorbim decât de filme din această categorie), ni se pare un exces să aglomerăm, în aceeași direcție, cu rezultate minime, energii care s-ar putea realiza mai concludent în zone mai puțin frecventate.” (
Val. S. Deleanu, Cinema nr. 6, iunie 1975)
