Hobița, coloana și tractorul (2006)

Subiect

În 1953, Lolescu avea 24 de ani. Fusese brigadier timp de o jumătate de an în Valea Jiului, unde muncise la construirea căii ferate, făcea parte din Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist şi era entuziasmat de idealurile cu care fusese îndoctrinat. În primăvară, prim-secretarul organizaţiei, Constantin Babalîc, i-a dat ordinul să demoleze Coloana. La vremea aceea, liderii comunişti nu puneau mare preţ pe monumentul imaginat de Constantin Brâncuşi. În oraş i se spunea „Sula lui Tătărăscu”, după numele prim-ministrului în vremea căruia fusese construit. Nu era o operă de artă, ci doar „o lucrare comandată de Tătărăscu”.
În plus, în anii ’50, românii care părăsiseră ţara erau blamaţi şi consideraţi trădători. Era şi cazul lui Brâncuşi, care plecase la München şi apoi la Paris încă din 1904. „Cei care plecaseră din ţară erau desconsideraţi şi comuniştii voiau să dispară tot ce era legat de ei. Nu se cunoştea mai nimic despre Brâncuşi în perioada respectivă”, precizează Lolescu.
Soarta Coloanei a fost hotărâtă cu ocazia organizării la Bucureşti, în 1953, a Festivalului Mondial al Tineretului. „Organizaţiei de Tineret a raionului Târgu-Jiu i-a revenit sarcina să contribuie cu bani la această festivitate mondială. Unul dintre mijloacele de strângere a fondurilor era colectarea de fier vechi”, povesteşte Tănasie Lolescu.