Opinia criticului
Bună parte din filmul de animaţie contemporan trăieşte cu obsesia încifrării, reflex, probabil, al unui nejustificat complex de «artă minoră». Acuza de superficialitate, animaţia o repudiază, în ultima vreme, cu deosebită vehemenţă. Riposta este un surplus de gravitate. Animaţia «se problematizează». La Animafilm, contaminarea este, uneori, evidentă. Filmul fraţilor Gănescu, ingenios grafic, prin geometrizarea formelor, comportă riscul incomprehensibilităţii.
Bun sosit este o parabolă, cred, despre omenirea supertehnicizată, care, în expansiunea ei către cosmos, uită propria planetă. Intrăm sau putem intra în contact cu extratereştrii dar neglijăm semenii noştri şi dramele pământene. Nu e rea istoria, chiar dacă nu cu totul nouă, desenul ni s-a părut cu adevărat frumos plastic, dar, dificultatea în a înţelege filmul vine de la concentrarea mult prea aglomerată de simboluri grafice. De aceea,
Bun sosit riscă, deşi nu merită, să rămână un film neînţeles. Vina, totuşi, nu e a publicului... (
Petre Rado, Cinema nr. 2, februarie 1971)
Justificată exigenţa faţă de neîmplinirile unui film cu pretenţii, cu atât mai mult când ţinem seama de cartea de vizită a realizatorilor. În ciuda neîmplinirilor sale, filmul fraţilor Gănescu este viu şi personal în grafică, inventiv în crearea formelor şi mânuirea simbolurilor vizuale şi bine animat. Am credinţa că revenirea realizatorilor asupra sa, într-un moment de inspiraţie, ar putea aduce acel grăunte de excepţional, care azi lipsind, filmul rămâne ratat. (
Bujor T. Rîpeanu, Cinema nr. 2, februarie 1971)
Confuzia vine din viziunea plastică (paradoxal, nu?) unde sunt încă multe nerezolvări şi greutăţi, unde linia nu are decât rareori tensiunea necesităţii. Dar, sunt convins, studioul ar trebui să acorde, în continuare, atenţie echipei. (
Iulian Mereuţă, Cinema nr. 2, februarie 1971)
