Trivia
Opinia criticului
„Mă aşteptam să văd un mai mult sau mai puţin pretenţios (şi preţios) film ştiintific, eventual de igienă alimentară („fiţi atenţi la ce mâncaţi, ficatul…). Dar nu, de la primele vorbe am fost deconcertat; un moldovean sfătos şi savuros pronunţa imperturbabil complicate nume latineşti, pe ecran rulau toate asociaţiile vizuale la care obligă clasica dilemă „mănăstire-ntr-un picior…”, culorile erau superbe (tentante aş spune, dacă nu m-aş teme de otrăvurile ciupercilor), un montaj foarte viu mă obliga să uit că ciupercile ar putea fi şi un obiect de analiză didactică (filmul, în realitate, îşi atinge cu prisosinţă acest scop). Şi deodată, în acest carnaval de nominaţii exotice şi individualizări vegetale, au răsărit platouri cu mâncăruri demne de invidia unui Păstorel. Dumitru Dădîrlat (sau, Eugen Mandric?) a fost biruit, în exerciţiul lui de scientist, de gastronom. Mai bine zis, de gurmand (la fel şi criticul acestui film). Din acest moment, o savoare delicioasă, cu arome de ciuperci marinate şi piper englezesc, a copleşit orice rigoare ştiinţifică. Filmul, în orice caz, a câştigat. Căci ne-a făcut cel puţin pe noi, spectatorii, să ne amintim... ca altădată vulpea în faţa strugurilor — că acele minunăţii ale naturii mirobolant pictate sunt, din păcate, acre..."(Dinu Kivu, Cinema nr. 4, aprilie 1968)
