Perennial Plants (2013)

"Aparent, filmul Roxanei Stroe răstoarnă cronologia unei poveşti simple: o petiţionară acrită de singurătate (ritmată de ciripitul unei păsări de colivie), de fidelitate (a fost femeia unui singur bărbat) îşi face publică drama pierderii celui de-al doilea loc de veci în faţa echipei Regio TV. Roxana Stroe îşi plasează drama despre administrarea celor veşnice într-un interior casnic, încearcând să nu o mai înscrie pe sensului unic al timpului şi pe căile bătute ale înlănţuirilor cauzale. Căutând capătul firului ascuns sub straturile ghemului narativ, fimul nu este un simplu rewind, un episod dintr-o stranie poveste â la Benjamin Button, ci o remodelare a timpului pe modelul unei rădăcini cu terminaţii înfipte în diferite părţi ale solului. Aş lega titlul filmului, Plante perene, mai degrabă de această tehnică a ramificării temporale, decât de simbolistica sa: văduva care-şi înrădăcinează existenţa prin petiţii şi plante de interior. Deliberat, filmul nu inversează mecanic sensul poveştii, nu plonjează. doar într-o regresie, ci îşi croieşte un drum spre rădăcina evenimentelor, tatonează în materialul perisabil al unui dejâ vu, îşi asumă abaterile şi inexactităţile temporale, obligând ochiul spectatorului să caute evenimente-reper, să se agaţe de certitudini vizuale, să accepte reversibilitatea (atât de cinematografică) a timpului. Premiul criticii la festivalul CineMAiubit 2013 a încurajat tocmai această manieră de destructurare temporal a poveștii, această joacă cu detaliile evenimentelor prinse în capcanele trecutului." (Marilena Ilieșiu, FILM nr. 1/ 2014).