O mie de zmei (1971)

Opinia criticului
"Cuminte şi corect, filmul lui Mircea Toia este, pentru copii un basm, pentru adulţi o parabolă. Basmul, în varianta tradiţională a luptei dintre bine şi rău, retatează povestea unui Făt-Frumos în devenire, copil încă, aflat în conflict cu zmeul fioros, crud, megaloman şi prostănac, ca orice zmeu. Parabola disimulează un rudiment de «teorie estetică»: arta nu contraface, ci egalează natura. Tânărul întemniţat de zmeul care doreşte să îşi facă chip cioplit, va evada datorită puterii miraculoase a pensulei sale care transformă în obiect real tot ceea ce desenează. Zmeul singuratic se va multiplica, prin portretele sale, într-o sumedenie de «alter-ego»-uri, reînviate de năstruşnica pensulă, operaţie dezastruoasă pentru soarta sa de zmeu. Dacă filmul, pe care îl bănuim mai pretenţios în intenţii decât în realizare, nu depăşeşte un plafon valoric mediu, explicaţia constă, credem, în tradiţionalismul desenului său, în grafica prea cuminte în formă şi culoare. Naraţiunea de tip «clasic» dezavantajează aici intenţia alegorică. Un desen mai stilizat, mai sintetic, mai «modern», ar fi imprimat filmului claritate şi, implicit, substanţă." (Petre Rado, Cinema nr. 6, iunie 1971)