Nuntă la olteni (1967)

Autenticitate sonoră
„Înregistrată minuţios în toate amănuntele ei (de ce totuşi a fost sărit momentul de mare frumuseţe al cununiei la biserică?), această nuntă gorjană, de proporţii vecine cu basmul (durează, de altfel, trei zile), este, fără discuţie, un document etnografic. Mai puţin însă şi unul cinematografic, căci în afară de câteva vagi încercări de metaforizare „cu flori”, pelicula este impersonală şi chiar lungă. Nu am înţeles de ce, într-o ambianţă de autenticitate declarată, erau nevoie de lumini colorate strident, la filmările de interior, sau de ce au fost date acele nuanţe de carte poştală cu titlul „Mamaia-noaptea” pentru o casă ţărănească? Autenticul răzbate mai mult prin sunet, înregistrat pe viu; banda magnetică a reţinut de altfel şi o perlă a geniului popular: „Acolo să mă cinsteşti,/ Nu cu apă, nu cu bere/ Numai cu buzele tele”.” (Dinu Kivu, Cinema nr. 10, octombrie 1967)