Opinia criticului
Dacă filmul «ştiinţific» ne obişnuise cu orgoliul său secret de a ne arăta doar crâmpeie mai accesibile dintr-un univers criptic, acest film neobişnuit încearcă tocmai o «demitizare» a matematicii şi matematicienilor. Susţinută de un contrapunct de definiţii sonore şi imagistice, ideea libertăţii maxime pe care matematica şi-o ia în raport cu abstracţiunea conferă filmului unitate, plasticitate, putere de convingere. Mimetic parcă, filmul îşi ia, în raport cu genul său, libertăţile pe care matematica şi le ia în raport cu ştiinţa în general, cu toate celelalte ştiinţe. Auzim venerabili savanţi vorbind despre ştiinţa lor ca despre o artă patronată de inspiraţie (acad. Miron Nicolescu, acad. Gheorghe Mihoc), îi vedem gândind, gesticulând, contribuind la treburile obşteşti, mângâind copii, jucând şah, legându-şi cravata, ascultând muzică preclasică. lar în final, luaţi de avântul acestei demonstraţii artistice, nu putem decât să ascultăm vocea de oracol a academicianului Grigore Moisil, leitmotivul şi marele Actor al acestui film: «Matematica este limbajul inteligibil al lucrurilor abstracte». (
Romulus Rusan, Cinema nr. 6, iunie 1971)
