Childhood Dreams (1971)

Opinia criticului
Salutăm reîntoarcerea lui Jean Petrovici la „uneltele dintâi”. Cele mai bune filme ale sale au fost consacrate unor pasiuni. Pasiunile unor oameni obişnuiţi. Au trecut mulţi ani de când a consemnat pe peliculă portretul revizorului de cale ferată dintr-un canton „uitat”, chipul meteorologului de pe „Omul”, profilul spiritual al învaţătoarei de la Meri, existenţa insolită a unui ingenios constructor de zmee. Nu i-am uitat aceste filme. Le-am dus dorul. Îl regăsim pe regizor, mai „în formă” decât oricând, în Visele copilăriei printre cei 70 de visători între 4 şi 14 ani ai cercului de pictură din comuna Vultureşti, alături de inimosul învăţător al acestora, lon Mărgescu. Desenele copiilor sunt mici tratate de fantezie şi ingeniozitate. Dar filmul nu trăieşte numai prin forţa desenelor. Trăieşte prin forţa filmului. S-a simţit foarte în largul lui, regizorul, acolo, printre copiii cufundaţi până-n coate în borcănaşele cu vopsele. Se simte aceasta permanent. Din modul în care le-a intuit inocenţa viselor... Din modul în care i-a însoţit în aventura desenelor, printre case şi pomi, şi flori, printre, oamenii cu frunze, cu flori şi rădăcini... Din modul în care i-a însoţit în călătoriile lor cosmice, acolo unde se poate ajunge şi cu o glastră, şi de unde se poate reveni de o scară... Comentariul Evei Sîrbu este strălucit. (Călin Căliman, Cinema nr. 10, octombrie 1971)