Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Puterea şi adevărul (1971)

The Power and the Truth


181 min. - Film politic - AG - 15.02.1972


Sinopsis : Un comunist convins, inginerul Petrescu intră în conflict cu secretarul de partid Stoian, care refuză să vadă dificultățile pe care Petrescu le întâmpină pe un mare șantier. Pentru că Petrescu, sprijinit de tânărul secretar de partid Duma, a avut curajul să-i expună lui Stoian toate hibele grandiosului proiect, acesta este exclus din partid și apoi arestat.

Regie: Manole Marcus

Scenariu: Titus Popovici

Actori Principali: Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu


Galerie foto




Distribuție

Mircea Albulescu Pavel Stoian
Ion Besoiu Duma
Amza Pellea Petre Petrescu
Vezi tot genericul

Producători

Studioul cinematografic "Bucureşti"

Date de producție

Filmări ianuarie – iulie 1971. Cheltuieli de producție 5.476.000 lei.
Ecran normal, color, 4948 m.

Distribuitori

Direcţia Difuzării Filmelor

Festivaluri

  1. 1972 - ACIN - Marele Premiu şi Premiile pentru interpretare masculină (Mircea Albulescu) şi pentru montaj
    1972 - Veneția - Premiul de selecție al criticii

Trivia

Opinia criticului
Puterea şi adevărul este cel mai puternic şi mai convingător film de propagandă şi mai ales manipulare în favoarea acceptării comunismului ceauşist drept cea mai bună dintre lumile posibile. Crucişătorul Potemkin al nostru.” (Cristian Tudor Popescu, „Filmul surd în România mută”, 2011)

Despre personaje
"S-a vorbit despre Elena Ceauşescu-personaj de film după premiera filmului Puterea şi Adevărul (...), film politic cu „cheie”, comandă de partid. Personajele, uşor de identificat, sunt interpretate de mari actori români: Pavel Stoian (Gheorghiu-Dej) – Mircea Albulescu, Duma (Nicolae Ceauşescu) – Ion Besoiu, Petre Petrescu (Lucreţiu Pătrăşcanu) – Amza Pellea şi Ana, soţia lui Duma (Elena Ceauşescu) – tânăra Irina Gărdescu, actriţă stabilită în 1975 în SUA.
Rolul nu e de întindere, dar are momente importante ori subtilităţi neaşteptate. În „Filmul surd în România mută”, Cristian Tudor Popescu se opreşte la scena sărutului „conducătorului” cu „mireasa”: „Stoian îşi apropie încet, milimetric, capul de al Anei. Intră într-un fel de transă pasională, mirosindu-i părul. Melodia se termină. Stoian, cu ochii închişi, se desprinde cu greu de Ana. Fără să deschidă ochii, o sărută apăsat, lung, totalmente nepărinteşte, pe gură”. Surprinzătoare scenă într-un film cu încărcătură politică şi emoţională neaşteptată. (...)" (Maria Neagu, Historia nr. 180, ianuarie 2017)