Opinia criticului
Da. Mai mult, nu ezit să consider filmul un cap de operă al regizorului şi al şcolii noastre documentaristice care-şi auto-depăşeşte estetismul său rafinat, fructificându-I în dezvăluirea unor uluitoare resurse de patetism. Ele au fost ale oamenilor, ale realităţii acelui moment şi sunt ale acestui film, dar nu în virtutea unui automatism, fiindcă aceleaşi resurse sunt, de pildă, doar invocate, în filmul Iui Pompiliu GîImeanu despre Galaţii aceloraşi zile. Captate, ca şi imaginea, aparent întâmplător, copleşind prin autenticitate, vorbele devin, prin selecţie şi suită, bocet şi doină şi elegie în acelaşi timp. (
Valerian Sava, Cinema nr. 9, septembrie 1970)
