Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



În mijlocul meu, vocea (2021)

The Things We Hide in Silence


90 min. - Documentar - - 28.07.2021


Sinopsis : În urma unui atelier de explorare personală, intitulat “Primitive Voice”, Mihai şi Octavia, doi tineri cu vieți complet diferite, decid să înceapă o inconfortabilă şi dureroasă călătorie către ei înşişi.
De-a lungul acestui proces, folosindu-şi vocea în moduri nemaiîntâlnite de ei până atunci, şi unul şi celalalt se confruntă cu amintiri, emoții şi tipare care i-au ținut ancorați în trecut. Călăuziți de terapeutul Jean-René Toussaint şi de puternica lor dorință de a-şi regăsi libertatea interioară, cei doi ajung să realizeze că, în mod neaşteptat,  întâlnirea cu ei înşişi îi aduce mai aproape de cei pe care îi iubesc.

Regie: Andra Hera

Scenariu: Andra Hera

Actori Principali: Mihai Popa, Octavia Roman, Jean-René Toussaint


Galerie foto


Galerie video



Distribuție

În mijlocul meu, vocea (2021) Mihai Popa
În mijlocul meu, vocea (2021) Octavia Roman
În mijlocul meu, vocea (2021) Jean-René Toussaint
Vezi tot genericul

Producători

La Strada
cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Bv McCann Erickson, Optimum Media Direction Plan and Buy

Date de producție

Proiect dezvoltat cu sprijinul Creative Europe – Media Development Call for Proposals EACEA 20 2016 

Festivaluri

Trivia

Andra Hera despre film:
”Cred că mi-am dorit să fac acest film din dorinţa profundă de a înţelege cine sunt. Cred că am vrut să înţeleg de ce mă tem. De ce mi-e atât de teamă de părerea celorlalţi. De nenumărate ori, mai ales în situaţii tensionate, îmi dădeam seama că gâtul meu se strânge şi vocea mi se blochează. Îmi venea să urlu. Simţeam o furie îndreptată în primul rând împotriva mea, împotriva a ceea ce credeam că e o laşitate.  Pentru că nu reuşeam în ruptul capului să spun ceea ce aş fi vrut: fie pentru că nu mai puteam spune efectiv nimic, fie pentru că ceea ce ieşea din gura mea era cu totul altceva decât ceea ce mi-aş fi dorit cu adevărat să spun.”
Adina Pintilie despre film:
”Făcând trecerea între trecut și prezent într-un mod poetic, între lumile interioare ale protagoniștilor și provocările lor zilnice de a reînvăța cum să se conecteze cu cei apropiați, filmul urmărește acest proces transformator cu sensibilitate și răbdare, intuiție și grație înțeleaptă, până la momentele finale de „înflorire” subtilă, dar dătătoare de puteri. Încadrându-se în filonul observațional clasic, filmul este profund captivant și realizat cu măiestrie. E un film a cărui profunzime ar putea avea un impact semnificativ asupra generațiilor mai tinere, interesate de auto-reflexie și creștere personală.”