Opinia criticului
Un film mai puţin obişnuit.
Cuţitul (scurtmetraj realizat de Titus Mesaros) îşi propune să «taie» în carnea vie a iresponsabilităţii sociale. Cineva, cu patru ani în urmă, dintr-o «joacă» a înfipt un cuţit în altcineva. Autorii filmului au înregistrat atunci pe peliculă (după câte suntem lăsaţi să înţelegem, printr-o simplă întâmplare) momentul dramatic al aducerii victimei la spital. Filmul reeditează suspensul situaţiei. Caz de moarte clinică. Intervenţie disperată a medicului. În sfârşit, reîntoarcerea la viaţă. Tot acest material filmat nu constituie însă decât pretextul peliculei de azi. Imaginile înregistrate pe peliculă acum patru ani sunt înfăţişate, azi, celui care a înfipt atunci, cuţitul. Reacţiile cuţitarului de ieri, care îşi ispăşeşte şi azi pedeapsa în închisoare, sunt elocvente. Pentru inculpat, imaginile intervenţiei chirurgicale, de o brutalitate a adevărului rar întâlnită, sunt greu de suportat. Filmul are, într-adevăr, efectul unui «cuţit»... În linii mari, Titus Mesaros nici n-a urmărit altceva... (
Călin Căliman, Cinema nr. 6, iunie 1971)