Un manechin de lemn dintr-o vitrină vrea să-l înveselească pe un băiețel de bronz a căruia fântâna arteziană a rămas fără apă. Manechinul pleacă în căutarea apei. El străbate: țara secetei, țara focului și țara iluziilor. Se va întoarce cu cupa plină de apă, făcând să înflorească întregul drum traversat." /> Aarc.ro - Cadoul (1974)

Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Cadoul (1974)

The Gift


8 min. - Film de animație Scurtmetraj - AG -


Sinopsis :

Un manechin de lemn dintr-o vitrină vrea să-l înveselească pe un băiețel de bronz a căruia fântâna arteziană a rămas fără apă. Manechinul pleacă în căutarea apei. El străbate: țara secetei, țara focului și țara iluziilor. Se va întoarce cu cupa plină de apă, făcând să înflorească întregul drum traversat.

Regie: Ion Truică

Scenariu: Marin Tarangul, Ion Truică

Actori Principali:


Galerie foto




Distribuție

Vezi tot genericul

Producători

Studioul „Animafilm”

Distribuitori

Româniafilm

Festivaluri

Trivia

Opinia criticului
„lon Truică este autorul filmului de grafică animată Carnavalul, o interpretare liberă a poveștii «Fetița cu chibrituri» a lui Andersen, film distins cu mai multe premii internaționale. Recent, el a încheiat un nou film, Cadoul, prin care își propune trecerea unui examen de virtuozitate. Regizorul încearcă, de data aceasta, să facă să vibreze sensibilitatea spectatorului, nu cu destinul tragic al unui copil orfan, ci cu sensul pe care și-I dă existenței sale, un manechin dintr-o vitrină. Acest personaj, predestinat parcă la indiferență, vrea să destrame tristețea unui băiețel de bronz din cupa căruia fântâna arteziană încetase să țâșnească. Manechinul pleacă în căutarea apei, iar în banda sonoră, compozitorul Radu Șerban pune accente pe bocănitul neomenesc al personajului. Manechinul străbate țara secetei, traversează țara focului, părăsește deziluzionat țara iluziilor în care făpturi de vis umplu ulcioarele «cu un nimic», dar care clipocește ca apa. Când manechinul se va întoarce, în sfârșit, cu cupa plină de apă, făcând să înflorească întregul drum traversat, spectatorul va înțelege că drumul lui este o Golgotă și că florile cresc, nu din apă, ci din sânge.” (Lucia Olteanu, Cinema nr. 11, noiembrie 1973)

„lon Truică, în Cadoul, evoluează în universul metaforei pure, a imaginii-idee, a parabolei abstracte. Manechinul său de lemn, călătorind într-un pustiu lunar, în căutarea apei, ne vorbește despre speranță, despre idealuri și despre sacrificiu. Poezia devine aici formă, semnificația filozofică prinde culoare. Desenul are o vibrație aproape de vibrația muzicii.” (Dan Nestor, Cinema nr. 1, ianuarie 1974)